Cairo - Capitala deschisa spre Europa

Sunt mai mult de doi ani de cand traiesc in Cairo impreuna cu familia mea alcatuita din sot si doi copilasi. Multumesc lui Dumnezeu ca locuiesc aici pentru ca viata mi se pare mai usor de trait. Si nu ma refer numai la aspectul economic ci si la cel al relatiilor interpersonale. Oamenii sunt mai calzi aici. Poate mai generosi. Vreau sa revin cu o descriere pe detalii a orasului, cu fotografii ale obiectivelor turistice si nu numai. O zi buna!

Zisesi ca dai din casa despre Cairo. Cand? Oameni mai calzi? Poate esti tu mai putin pretentioasa cu ei. Nu ai asteptari mari, nu esti dezamagit... . Astept descrieri plastice sau de orice fel ca eu pe acolo nu am sanse sa ajung.

Nu este vorba ca sunt “ mai putin pretentioasa” Clara. Ca si in Romania poti gasi aici si parti pozitive si parti negative. Dar intotdeauna m-am autoeducat sa vad partea plina a paharului. Un loc perfect de trait nu vei gasi, poti fi sigura.
Adevarul este ca mie imi place mult Cairo si imi vine bine ca o manusa. Iubesc si oamenii de aici… asa este sunt mai saritori la nevoie, mai “calzi”. Imi amintesc in Romania, chiar in ultimul an inainte de emigrare, prin 2006 primavara am avut un incident si nimeni nu m-a ajutat, toti oamenii in jurul meu erau specatori sau se faceau ca nu observa. Era intr-o dupa-amiaza in Iasi, asteptam tramvaiul sa ma duc la scoala. Trei muncitori au inceput sa-mi spuna chestii vulgare. Agresiune verbala. Nu i-am invrednicit cu nicio privire si nu le-am raspuns. Au continuat asa vreun sfert de ora pana ce a venit tramvaiul. Nimeni nu le-a spus nimic… asa ca au continuat linistiti in tramvai. Ei daca asta s-ar fi intamplat in Egipt, reactia oamenilor ar fi fost alta. Ar fi ajutat. Asta e numai un exemplu. Ceea ce mass – media romaneasca si europeana in general - prezinta e o imagine falsa, din pacate. Numai atunci cand traiesti in mijlocul lor “simti” calitatea umana. Vreau sa revin cu un fel de jurnal al orasului Cairo. Din pacate acum nu prea am timp dar sper sa incep treaba asta cat de curand.

Draga mea, nu criticam sub nici o forma orasul tau adoptiv sau oamenii de acolo. Ma asteptam la descrieri despre Cairo si impresii despre egipteni , si nu ma refer doar la mozaicul religios . Am primit in schimb o lectie despre cum e sa traiesti in Romania, de parca eu as trai in Belize. Scuze daca am parut nedreapta sau agresiva de vreun fel.

Buna seara tuturor si in special tie, Clara. Nu am luat-o ca pe o critica dar sa stii ca multi romani au pareri preconcepute atunci cand vorbesc despre Egipt. si nu am vrut sa tin nicio lectie ( nu ca nu mi-ar placea )... Pur si simplu, m-am lasat furata de amintire. Iti amintesti de Proust si rolul memoriei involuntare ? Exact asta mi s-a intamplat si mie.

Sincer, nu-mi amintesc despre memoria involuntara si mai ales din Proust. Nu ca nu l-am citit, dar n-am facut studiu de caz pe el. Revenind la amintiri, sunt de acord ca pot iesi la suprafata cand nu te astepti si cu foarte putin control. Parerile preconcepute ale unora nu pot fi lipite altora, doar ptr ca ultimii nu traiesc in realitatea respectiva. Avem si noi intolerantii si crizele noastre care, desi nu sunt de aceeasi natura si nu implica aceleasi categorii sociale au cam aceleasi rezultate.

Ai uitat lectiile de literatura universala cu minunata noastra doamna Ungureanu. Ma intreb daca mai traieste? Mi-e dor de ea si de atmosfera care se crea in clasa( e vorba de ultimii doi ani de liceu) cand incepea ea sa ne vorbeasca.
Mea culpa, Clara. Nu am vrut sa sune in niciun fel. Am scris doar.

Era o draguta, intr-adevar. Mai traieste,pensionata de ani buni si desi nu am mai vazut-o de mult, nu cred sa aiba necazuri (intr-un oras mic vestile rele circula repede). Apropos de atmosfera, daca tii minte singura activitate pe care o prestam cu drag la ora ei nu era analiza textelor sau autorilor. Nici macar caiet nu am avut timp de 2 ani, am citit insa tot ce ne-a recomandat si asta a fost ptr mine marele castig in relatia cu ea.

Buna fetelor, sa aveti o zi buna! Revin la discutia despre Cairo si pana sa scriu eu monografia sentimentala a orasului am sa pun cateva fotografii sa admirati privelistile din Cairo. Fotografiile nu-mi apartin, sunt ale unui prieten al sotului meu. Cred eu ca merita sa fie vazute. Sunt cateva foto cu marele Nil si cateva diverse. Enjoy!

[You must be registered and logged in to see this image.]

Clara wrote:

Zisesi ca dai din casa despre Cairo. Cand? Oameni mai calzi? Poate esti tu mai putin pretentioasa cu ei. Nu ai asteptari mari, nu esti dezamagit... . Astept descrieri plastice sau de orice fel ca eu pe acolo nu am sanse sa ajung.

Buna tuturor!

Cam de ceva vreme discutia insa am citit si ma bag si eu...nepoftita dar asta e!

Draga Clara, pt tine raspund acum si spun drept ca acest oras Cairo, are o multime de parti negative si de multe ori imi zic ca ma intorc urgent in tara insa ceva ma retine. In toata nebunia orasului, exista un farmec...iar cel mai de apreciat lucru aici este relatia dintre oameni.

Uite, eu in Romania daca ceream cuiva un ajutor, toata lumea avea treaba, era cu racheta pe soare, ii fata pisica si asa mai departe. Am venit aici si am descoperit ajutor neconditionat. Am intalnit oameni care s-au oferit sa imi faca un bine inainte ca eu sa deschid gura sa cer. Si asa cum spunea Admin...de exemplu eram in autobuz...o doamna si un tanar s-au luat la cearta insa fara sa foloseasca cuvinte vulgare. Vazand asa, desi femeia era vinovata clar, alti cativa domni s-au pornit sa il potoleasca pe tanar si sa ii inchida gura. La un moment dat, el se ridica iar si ii spune femeii ca este o tarfa )) Ei bine in acel moment, tanarul si-a primit si pedeapsca instant, vreo cateva perechi de palme si un izbit de geam de nu i-a mai trebuit.

Pe langa toate astea, sunt foarte glumeti si deschisi, sunt empatici si au o atractie catre familie ceva extraordinar.

Cam atat...o mica idee despre genul de oameni aici !

Buna seara, oameni buni. Tocmai am vazut la televiziunea egipteana un documentar care m-a facut sa ma simt tare bogata. Am vazut un cartier alcatuit din casute din lemn putred, undeva pe linia trenului, in cartierul Ramses din Cairo. Spuneau ca locuiesc acolo 500 de familii, cate 8 - 10 intr-o coliba... uneori fac cu randul la somn ca nu au toti loc in paturi sau pe jos. Nu au nici apa curenta, vai de ei. Copiii nu merg la scoala iar o batrana spunea ca pensia ei nu e mai mult de 50 de pounds pe luna ( aproximativ 10 dolari ). Cutremurator, sa stii ca exista si astfel de oameni si sa stii ca esti neputincios, nu ai nicio putere.

Admin, asta nu e tot!!! Stii ca exista cimitirele vechi, in Old Cairo, acolo locuiesc cateva sute de familii care n-au case....asa pe vechile morminte!!! O sa iti dau mai multe detalii despre asta curand!!