Sistemul urinar purifică organismul

Majoritatea toxinelor din corpul nostru sunt eliminate prin sistemul urinar. Două milioane de filtre minuscule din rinichi ne curăţă zi de zi sângele de substanţele acumulate, periculoase pentru sănătate.Corpul nostru îşi ia toţi nutrienţii de care are nevoie din alimentele şi din lichidele pe care le consumăm. Toxinele şi toate celelalte substanţe de care organismul nu are nevoie ajung în sânge şi în intestine.
Sistemul urinar, alături de plămâni, piele şi de intestine (pentru că şi ele excretă reziduuri), are rolul de a elimina aceste substanţe. Iată de ce sistemul urinar poate fi considerat asemenea unei centrale de epurare a organismului. Rinichii, ureterele, vezica urinară şi uretra, care formează sistemul urinar, contribuie toate la acest proces vital.

Filtrarea toxinelor începe în rinichi

Prima şi cea mai complexă etapă a procesului de filtrare a toxinelor se petrece în rinichi. Aceste organe pereche, care au forma unor boabe de fasole şi dimensiunea unui pumn, sunt conectate la sistemul sanguin prin intermediul arterei, respectiv venei renale. Artera renală transportă sângele nefiltrat spre rinichi, iar vena renală duce sângele curăţat de toxine din rinichi spre celelalte organe.
Fiecare rinichi are în jur de un milion de filtre minuscule, numite nefroni, care absorb din sânge substanţele toxice pe care organismul le produce în urma metabolizării alimentelor (ureea, acidul uric, oxalaţii şi creatinina, ce rezultă în urma metabolizării proteinelor) sau pe care le ia din mediul exterior (substanţe chimice). La acestea se adaugă apa şi sărurile minerale de care organismul nu mai are nevoie. Împreună, formează urina.
Într-o singură zi sunt filtraţi prin cei doi rinichi în jur de 170-180 de litri de sânge, cu o viteză de 125 ml pe minut. Din acest proces de filtrare, rezultă zilnic 1,5-2 litri de urină. Volumul de urină produsă de rinichi variază în funcţie de cantitatea de lichide pe care le bem în ziua res­pectivă, dar şi de cea de lichide pierdute prin transpiraţie.

Vezica este centrul de stocare

Urina filtrată pleacă spre vezica urinară prin două tuburi musculare numite uretere, care au o lungime medie de 25 de centimetri. Vezica este şi ea un organ muscular care se aseamănă cu o pâlnie când este goală şi cu un balon când se umple. Mărirea sau micşorarea ei în funcţie de cantitatea de urină stocată este posibilă tocmai datorită pereţilor musculari din care este formată. Rolul vezicii urinare este de a stoca temporar urina, înainte de a fi eliminată din corp. Când ajunge la capacitatea maximă, apare reflexul de micţiune.
Urina este eliminată din vezică în exteriorul corpului printr-un alt organ musculos: uretra. Femeile au o uretră de doar 3-4 cm lungime, în vreme ce uretra bărbaţilor are 20-22 cm. Din cauza acestei particularităţi anatomice, bacteriile ajung mult mai uşor în vezica urinară a femeilor decât în cea a bărbaţilor şi se explică astfel de ce infecţiile urinare sunt mult mai frecvente la sexul feminin.

Creierul controlează vezica

Reflexul de micţiune este controlat de creier, prin căile nervoase. El comandă musculaturii vezicii urinare contracţii care ne avertizează că trebuie să urinăm. Aceste contracţii sunt din ce în ce mai intense pe măsură ce vezica se umple. În timpul micţiunii, creierul dictează musculaturii vezicii urinare să se contracte, pentru a permite eliminarea urinei.
Rinichii reglează tensiunea
Cele două organe în formă de boabe de fasole reglează tensiunea arterială. Ele produc o enzimă, numită renină, care controlează contracţiile fibrelor musculare din pereţii vaselor de sânge. De asemenea, rinichii menţin constant volumul şi compoziţia lichidelor în organism. La acestea se adaugă şi rolul important în reglarea pH-ului. Ei previn excesul de aciditate ori de câte ori este nevoie.


sursa http://www.infoportal.ro

Ştiai că...

... rinichiul drept este situat mai jos decât cel stâng din cauza spaţiului mai redus pe care îl are pe partea dreaptă?

... putem trăi cu un singur rinichi? În asemenea cazuri, rinichiul funcţional curăţă de toxine tot sângele din organism.

... există o legătură între anemie şi bolile renale? Rinichii secretă un hormon, eritropoietină, care stimulează formarea globulelor roşii. Când rinichii nu mai funcţionează corect, producţia de globule roşii scade şi apare anemia.

... vezica urinară are la bărbaţi o capacitate medie de aproximativ 300 ml, iar la femei de 400-500 ml? Totuşi, există bărbaţi cu capacitate vezicală mare, de 500-600 ml, şi femei care pot păstra în vezică maximum 300 ml de urină.

... prima senzaţie de micţiune este resimţită la aproximativ 200 ml de urină? Necesitatea imperioasă de a urina apare când vezica urinară este umplută la capacitate maximă.

... uretra este implicată şi în funcţia sexuală la bărbaţi? Ea face posibilă trecerea spermei.

... urina este sterilă? Ea nu conţine bacterii, virusuri sau ciuperci.

Compoziţie

Urina conţine 95% apă şi 5% reziduuri (săruri minerale, uree, acid uric, creatinină).

sursa http://www.infoportal.ro

Rinichiul este cel mai important organ care menţine volumul, concentraţia şi compoziţia chimică a lichidelor organismului. În afara funcţiei de epurare, el intervine şi în reglarea tensiunii arteriale, în producerea globulelor roşii, iar, în acelaşi timp, menţine echilibrul dintre bazele şi acizii din organism.
Urina, rezultanta funcţiei aparatului urinar, este compusă din apă, sare, produşi de degradare, precum oxalaţi, acid uric, uree, creatinină şi alte toxine pe care organismul trebuie să le elimine. Atunci când, din diferite cauze, funcţionalitatea rinichilor este compromisă, se poate recurge la hemodializă.

Când rinichii nu îşi mai fac treaba

Capacitatea rinichilor de a forma urină scade sau chiar dispare complet dacă numărul nefronilor, unităţile funcţionale ale rinichilor, se diminuează. Acest lucru se întâmplă în boala care poartă numele de insuficienţă renală. Dacă procesul de formare a urinei este afectat, se acumulează în organism substanţe toxice, lichide şi electroliţi. Când insuficienţa renală este cronică, aceste substanţe devin periculoase pentru sănătate.

Afectează întreg organismul

Insuficienţa renală poate duce la pierderea aproape completă a funcţiei renale. În aceste cazuri, doar dializa mai ajută bolnavul să supravieţuiască. Prin dializă se epurează sângele în afara corpului, cu ajutorul unui aparat.
În primele stadii ale bolii, nu există simptome sau, dacă există, sunt silenţioase. Dar, pe măsură ce insuficienţa cronică se accentuează, bolnavul devine astenic, capătă un gust metalic în gură, are probleme de tranzit intestinal, greaţă, vărsături (cu sânge, când există şi hemoragii digestive), ritm cardiac accelerat, hipertensiune arterială, accidente coronariene, dificultate în respiraţie, gambe umflate, piele palidă, prurit, urinare frecventă noaptea, anemie, tulburări de coagulare (sângerări nazale) şi capacitate scăzută de apărare în faţa infecţiilor.
Şi viaţa sexuală este afectată, pentru că insuficienţa renală scade libidoul şi produce disfuncţii erectile. Prin urmare, mai toate sistemele şi aparatele care alcătuiesc organismul nostru au de suferit atunci când rinichii nu mai funcţionează.

Diabeticii, la risc de insuficienţă renală

Sunt multe cauzele care declanşează insuficienţa renală: de la intoxicaţii cu substanţe toxice (plumb, mercur) până la infecţii cronice ale rinichilor, rinichi polichistic, pietre la rinichi, diverse tumori care împiedică eliminarea urinei.
Hipertensiunea şi diabetul sunt însă principalii factori de risc pentru insuficienţă renală. Cele două boli distrug treptat vasele capilare din rinichi şi, în cele din urmă, ei încetează să mai funcţioneze. O treime din bolnavii cu insuficienţă renală cronică sunt diabetici şi o altă treime hipertensivi, potrivit statisticilor.

Transplantul renal în România cu profesorul doctor Ionel Sinescu

România are o istorie de aproape trei decenii în domeniul transplantului renal. Trei decenii în care nu mai puţin de 2.000 de bolnavi au primit o nouă şansă la viaţă printr-o procedură care a devenit acum o rutină, după părerea profesorului doctor Ionel Sinescu, şeful Clinicii de Urologie şi Transplant Renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni.

Când se impune transplantul renal?

Transplantul renal se impune atunci când funcţia renală este afectată şi produşii toxici de catabolism se acumulează în organism, instalându-se insuficienţa renală cronică.

Câţi bolnavi aşteaptă acum un rinichi?

În România avem cam 7.500 de bolnavi care au nevoie de dializă, dar pe lista de aşteptare pentru un transplant sunt în jur de 2.500. Aceasta pentru că restul de 5.000 suferă de boli care contraindică transplantarea rinichiului. Trebuie să ţinem cont că niciun organ nu mai rămâne perfect sănătos la un bolnav cu insuficienţă renală care face dializă.

Unde se fac transplanturi de rinichi în România?

În prezent, doar trei centre mai fac asemenea intervenţii: cel de la Fundeni, unde se fac cele mai multe transplanturi, cel din Cluj şi cel din Iaşi.

Câte transplanturi renale s-au efectuat până acum în România?[/b

Ne apropiem de 2.000 de transplanturi. Putem spune că, cel puţin în Centrul de la Fundeni, transplantul renal a devenit o operaţie de rutină. Există intervenţii mult mai complicate decât aceasta, pe care o pot compara cu o operaţie matematică, în care nu există surprize. Un transplant renal reuşit nu mai este acum o realizare.

7.500 de români suferă de insuficienţă renală şi necesită dializă

Femeile fac mai des infecţii

Peste jumătate din femei fac o infecţie urinară de-a lungul vieţii. Aceasta pentru că uretra este mult mai scurtă la ele decât la bărbaţi, ceea ce face mai uşoară ascensiunea microbilor către vezică şi rinichi.
Cele mai frecvente infecţii sunt cistitele (afectează vezica urinară) şi uretritele (afectează uretra).

Când se elimină natural calculii

Calculii renali sunt nişte depozite solide de săruri minerale. Calculii mai mici de 4 mm se elimină natural, fără tratament, dar de cele mai multe ori cu dureri puternice (aşa-numita colică renală). Pietrele cu diametrul între 5 şi 7 mm
au şanse de 50 la sută să se elimine natural, iar în cazul celor mai mari de 7 mm este nevoie de intervenţie chirurgicală. Aceeaşi metodă este indicată şi în cazul calculilor care, deşi au dimensiuni mici, blochează jetul urinar, al celor care nu se elimină natural după o perioadă lungă de timp şi dau dureri sau al celor care rănesc rinichiul şi provoacă sângerări.

Scapă de calculi fără bisturiu!

Chirurgia clasică, deschisă, se foloseşte tot mai rar pentru îndepărtarea pietrelor la rinichi. Poţi opta pentru laparoscopie sau pentru cel mai modern tratament în acest domeniu, care se face fără bisturiu: undele de şoc. Ele sunt direcţionate prin piele şi prin ţesuturi direct spre calculi, care sunt sfărâmaţi. Fragmentele rezultate sunt eliminate ulterior, natural, în câteva zile sau săptămâni. Litotriţia extracorporală, cum este numită această procedură, nu este eficientă pentru pietrele mai mari de 3 cm.

Bine de ştiut

Aproximativ 12 la sută din populaţia globului are pietre la rinichi, de dimensiuni mai mici sau mai mari.

Iată cum previi pietrele la rinichi!

-Bea cel puţin doi litri de apă pe zi. Când în organism nu există suficientă apă, rinichii încearcă să o conserve, eliminând o urină foarte concentrată. Ea favorizează cristalizarea acidului uric, calciului şi altor minerale. Aportul redus de lichide este cea mai frecventă cauză de apariţie a pietrelor.
-Evită băuturile de tip cola, pentru că sunt acide şi favorizează formarea pietrelor.
-Tratează infecţiile urinare. Pietrele se formează uşor pe focarele de infecţie.
-Mănâncă citrice şi bea suc de lămâie. Citricele conţin citrat de potasiu, o substanţă care inhibă formarea calculilor.
-Nu consuma multă carne. Proteinele pe care le conţine cresc aciditatea urinei, ceea
ce favorizează formarea calculilor.
-Mănâncă lactate. Specialiştii credeau în trecut că lactatele favorizează pietrele, prin conţinutul de calciu. Acum au descoperit însă că o dietă bogată în calciu scade riscul de a face calculi renali.

5 reguli care te ţin departe de infecţii

1 Nu amâna mersul la toaletă! Stagnarea urinei în vezică favorizează apariţia germenilor care produc infecţii urinare.

2 Spală-te înainte şi după relaţiile intime pentru a îndepărta bacteriile care ar putea intra în uretră în timpul contactului sexual.

3 Poartă lenjerie intimă doar din bumbac. Materialele sintetice nu permit transpiraţiei să se evapore, iar umezeala favorizează multiplicarea bacteriilor.

4 Bea cât mai multe lichide, pentru a elimina bacteriile din tractul urinar.

5 Păstrează o igienă intimă riguroasă.

Ai vezica hiperactivă?

După vârsta de 40-45 de ani, un număr foarte mare de femei, dar şi de bărbaţi acuză nevoia urgentă de a urina, prin micţiuni frecvente, mai ales în timpul nopţii, iar uneori se confruntă şi cu pierderi involuntare de urină. Aceste simptome sunt caracteristice bolii care poartă numele de vezică hiperactivă.

Ea apare atunci când musculatura vezicii urinare nu mai funcţionează corect, din diverse cauze: accident vascular cerebral, boala Parkinson, scleroză multiplă, afectări ale nervilor periferici sau adenom de prostată. Aproximativ 17 la sută din populaţia globului are simptome de vezică hiperactivă.
. Prevalenţa creşte odată cu vârsta. Află dacă ai această problemă răspunzând la întrebările de mai jos:

1 Mergi frecvent la toaletă în timpul zilei?

a. Nu. (0 p)
b. Într-o oarecare măsură. (1 p)
c. Foarte frecvent. (2 p)

2 Simţi des nevoia să mergi urgent la toaletă?

a. Niciodată. (0 p)
b. Uneori. (1 p)
c. Foarte des. (2 p)


3 Simţi brusc nevoia să mergi la toaletă, fără niciun avertisment?

a. Niciodată. (0 p)
b. Uneori. (1 p)
c. Frecvent. (2 p)

4 Ai pierderi involuntare de urină?

a. Niciodată. (0 p)
b. Uneori. (1 p)
c. Frecvent. (2 p)

5 Simţi nevoia să urinezi noaptea?

a. Niciodată. (0 p)
b. Rar. (1 p)
c. Frecvent. (2 p)

6 Suferi de scleroză multiplă, boala Parkinson, adenom de prostată, ai suferit un accident vascular cerebral, un traumatism abdominal, pelvin sau o intervenţie chirurgicală în aceste zone?

a. Nu. (0 p)
b. Da. (1 p)

7 Eşti bărbat?

a. Da. (0 p)
b. Nu. (1 p)

8 Ai vârsta mai mare de 45 de ani?

a. Nu. (0 p)
b. Da. (2 p)

Interpretarea testului

Între 0 şi 4 puncte

Vezica urinară funcţionează normal.

Între 4 şi 8 puncte

Simptomele pe care le ai pot semnala existenţa sindromului vezicii hiperactive în stadiu incipient. Trebuie să consulţi un specialist urolog pentru un diagnostic cert.

Între 9 şi 16 puncte

Nu amâna vizita la medic! Este foarte posibil să suferi de sindromul vezicii hiperactive, iar administrarea cât mai grabnică a unui tratament poate preveni complicaţiile.

Remedii blânde pentru infecţii

Florile de coada-şoricelului au acţiune antiseptică şi pot fi folosite ca remediu pentru infecţiile urinare. Prepară o infuzie (plantă opărită) din două linguriţe de flori la o cană cu apă (250 ml) şi bea zilnic două căni, până la dispariţia infecţiei. Infuzia de cozi de cireşe şi cea de mătase de porumb, preparate în acelaşi mod, au acelaşi efect benefic pentru tractul urinar. O alternativă este uleiul volatil de cimbru, cu efect antiinfec­ţios. Se iau 2-3 picături de ulei într-o linguriţă cu miere, de trei ori pe zi.

Consultă un medic dacă:

-ai retenţie de apă în ţesuturi, în special la nivelul picioarelor.
-ai dureri şi usturimi la micţiune.
-ai dureri lombare şi febră.
-urina are o culoare închisă (cu sânge).
-ai senzaţia de urinare frecventă.
-cantitatea de urină eliminată pe par-cursul unei zile este mult mai mică decât cantitatea de lichide băute.
-nu ai avut nicio micţiune în ultimele 24 de ore.

sursa
http://www.infoportal.ro