Afacerea mea,

Buna seara dragii mei si dragele mele. Uite ca am un pic de timp si un pic de tristete in suflet,( numai asa omul se apuca de scris). Ce ziceti? Nu e asa? Eu le spun mereu la romanii pe care ii intalnesc ca suntem :oameni fara tara...... Da asa suntem. Pentru ca fiecare dintre noi acolo unde suntem,tanjim sa mergem acasa. Am sapte ani de cand sunt plecata din Romania si cand vorbesc de casa mea ma refer la cea din tara, chiar daca si aici am casa. Cand insa plec acasa in Romania ma apuca jalea. Vad atatia oameni cu fete triste si ingrijorate, plini de griji,incat mi-e si rusine cand intru in magazine sa cumpar in fata lor ,ce vreau fara sa ma uit la pret.Dar sa lasam tristetea si nostalgia.Sa va povestesc cum mi-am luat inima in dinti si sa imi fac atelierul. Hotararea am luat-o dupa ce am lucrat la doua trei ateliere de moda, cu bani putini,pentru ca de:esti straina....... Chiar daca stii meserie mult mai multa decat ei, chiar daca randamentul tau este mult mai bun, esti strain......Nu iti spune in fata asta, dar asa gandesc toti. Chiar si dupa ce mi-am facut atelierul am intalnit persoane care mi-au zis :munceste ca doar pentru asta ai venit la noi in tara ca sa muncesti.....Ca si cum nu ai avea dreptul la altceva in tara lor doar :dreptul la munca......Nu i urasc doamne fereste ca sunt si oameni care ma apreciaza pentru curajul si munca mea.Cand am luat salariu la o casa de moda pentru haine barbatesti m-am suparat ca nu mi-au dat bani pentru concediu ca nu aveam contract de munca si ma duceau cu zaharelul ca luna asta ba nu cealalta. Gata am gandit trebuie sa fac ceva pe cont propriu.Nu se mai poate ......astia nu stiu sa coase dar au bani eu stiu sa fac tot felul de haine si nu am bani cum sa fac? Am luat legatura cu o alta romanca casatorita si ea cu un italian care avea un magazin de haine pentru copii.......Apoi veti vedea cum se invarte roata.....

Buna seara Elenjohn !
Ce bine imi pare ca ti-ai deschis inima .... uneori sufletul se mai descarca si doar scriind si da ,e adevarat atunci cand esti trist parca scrii mai cu patima , poate poate mai trece din suparare.Si eu sunt departe de casa dar nu am sentimentul tau de instrainare...poate din cauza faptului ca esti in Italia de 7 ani si eu doar de 2 ani si jumate.Insa dorul de Romania ramane undeva in suflet oriunde ne-am afla ... ca e dor de mama , de casa , de mancare tot dor de Romanie se cheama .
Oriunde in lume ca sa incepi propria ta afacere si nu ai banii respectivi cred ca este teribil de greu , aproape imposibil...doar o vointa de fire te poate face sa reusesti , o perseverenta sustinuta de puterea mintii si o munca din noapte pina in zori doar cu propriile maini . In Italia dupa cate vad statutul de strain ramane statut de tolerat in sanul lor si nu unul de apreciat . Sunt insa tari in lume unde faptul ca esti strain de multe ori aduce respectul cuvenit si tratamentul ca atare.
Eu sunt insa curioasa cum ai reusit fara bani ! Imi sta si mie capul sa fac ceva , idei am si inca o multime dar fara suport finaciar chiar nu stiu cum se poate ... si imi pare bine ca te afli printre noi sa spui cum ai reusit !Asteptam continuarea povestii tale care pare una de succes cred eu !Te imbratisez cu drag si iti urez succes in continuare !

Mă bucur să te "întâlnesc", Elenjohn. Te ştiu o luptătoare şi mai ştiu că vei reuşi mereu, oriunde te vei afla. Nu, românii nu sunt oameni fără ţară. Ţara lor e aici şi-i aşteaptă să se întoarcă, fie şi numai de sărbători sau în concedii, să mai "ia o gură de Românie", pentru a rezista acolo, printre străini, pe unde destinul le-a purtat paşii.
Poate greşesc, dar cred că şi străinilor le e frică de români şi-atunci intervine reacţia de apărare. Ceea ce se petrece acolo, la întâlnirea dintre italieni (sau oricare străin pentru noi) şi români, e şocul cultural trăit şi de unii şi de alţii. Românilor le e frică să nu-şi piardă identitatea şi, în acelaşi timp, doresc din tot sufletul să se adapteze, să se integreze, să fie acceptaţi, iar italienilor/străinilor le e frică deoarece li s-a "invadat" spaţiul şi nu erau pregătiţi să primească atâţia "oaspeţi" nepoftiţi. Cred că în alte ţări, impactul nu e atât de mare deoarece nu sunt atât de mulţi români, ca în Italia.
În general, oamenii sunt rezistenţi la schimbările radicale, de aceea e nevoie de timp şi de o parte şi de alta. Dar uite că m-am trezit făcând teorie, eu, care trăiesc în sânul patriei, şi care nu ştiu ce înseamnă străinătatea. Iertaţi-mă, nu am vrut să vă supăr!
Eu nu am o afacere aici, în ţară, dar mi-am schimbat profesia şi locul de muncă în toamna trecută (am ales să plec, nu am fost forţată, şi fac ceea ce-mi place) şi tot "am trăit din plin" stresul schimbării, aşa că mă străduiesc să vă înţeleg pe cele care sunteţi departe. Despre cum m-am adaptat o să vă povestesc altă dată. Aştept şi eu cu nerăbdare poveştile de viaţă ale tuturor!

Buna seara, dragele mele. Sa va continui povestea mea. Prietena mea are un sot bun si vorbind cu el au decis sa impartim magazinul sau in doua o parte cu hainute si o parte sa il amenajam cu utilaje pentru un mic atelier e croitorie. Sa incercam ca sa vedm ce iese. Intre timp un prieten al sotului meu care avea un magazin de ceramica s-a decis sa schimbe magazinul pe alta stada,asa ca a venit cu propunerea sa imi lase spatiul mie pentru atelier pentru a nu pleca din oras. Am mers la proprietarul spatiului respectiv pentru a trata transferarea localului pe numele meu. A fost de acord ,dar a doua zi au inceput incurcaturile. Tot felul de discutii ,etc. incat mi-am dat seama ca nu e ceva in regula. M-am suparat ca am inceput sa gandesc ca nu am facut bine renuntand la plecarea mea si increzandu-ma in asa zis prieteni. Nu voi renunta, nu le voi face jocul,le voi dovedi ca pot singura........ A doua zi am luat un ziar cu anunturi de inchiriat ,le-am tot citit si recitit si m-am oprit la unul care era intr-un loc unde imi convenea, unde credeam eu ca va merge pentru ca nu era nici o croitorie. Am telefonat m-am si dus sa il vad. Pentru prima data l-am vazut pe sotul meu interesat sa ma ajute. Plecarea mea intr-un alt oras nu- i venea bine de aceea m-a sprijinit trebuie sa recunosc.S-a vorbit cu proprietarii si au fost de acord sa imi inchirieze. Dar si ei nu aveau incredere ca sunt straina asa ca a semnat ca garant un prieten al sotului meu. Acum problema era banii . De platit 3 luni innainte , apoi agentia apoi legalizarile. Sotul mi-a dat ceva bani de pe cardul lui, bani pe care mi ia cerut apoi innapoi ,am mai imprumutat de la 2 pritene si am ineput. Era bine spatiul era curat si nu am avut cheltuieli cu curatenia, aveam acasa 2 masini de cusut cumparate de innainte,fier de calcat aveam cat si masa de calcat. Rafturi mi-a dat un frate de-a sotului, o doctorita m-a adus manechine si mai ceva mobilier si dai drumul la cusut. Doctorita m-a prezentat la un magazin de lux din oras pentru a face retusuri, pentru ca ea ma cunostea si stia ca eu cos bine. Imi aduc aminte ca prima clienta a fost o fetita de 14 ani care a venit sa ii scurtez niste pantaloni. Mi-a purtat noroc. O alta prietena care avea un atelier de reparatii imi dadea de lucru ce era mai complicat ca ea nu stia sa faca totul . Acum prietena mea are putin de lucru si la mine e plin. Dar pentru a face bani mai rebuie munca ca inca nu am reusit sa imi achit toate datoriile dar ce e important dragele mele e ca am de lucru, ca mai am acum doua croitorese care ma ajuta si ca daca este sanatate banii se fac. Dupa reparatii am inceput sa fac si rochii de ocazii , rochii de zi, pantaloni etc. INtr-un an si ceva nu am avut nici un refuz toti clientii au fost multumiti. Am sa va pun si fotografii cu ce fac ,cu aspecte din atelier dar sa vina copiii ca eu nu ma pricep sa le transfer. Asta in mare, ca au fost multe peripetii pana am rezolvat cu tot ce era necesar. Un lucru e clar am starnit invidia si prietenii dragele mele s-au imputinat nu pentru a eu m-am schimbat ,nu, eu am ramas aceeasi ,dar lor nu le place ca eu am reusit dupa cate bete in roate mi-au pus .Dar asta e o alta poveste am sa va spun alta data.

Buna seara tuturor si o imbratisare pentru Elenjohn. Povestea ta m-a incurajat tare mult! Si eu am putere mare de munca numai ca altul e domeniul meu si pentru a construi o afacere personala in invatamant aici iti trebuie bani cu galeata. Asta ar insemna macar sa am o gradinita...e imposibil pe moment, acte si bani multi. Eu sunt sigura ca tu vei reusi si sunt alaturi de tine.
In ceea ce priveste invidia si asa zisele "prietene", era de asteptat! De cate ori viata nu mi-a probat ca nu toate cunostintele din cercul meu social se pot numi cu adevarat "prietene". Astept continuarea si cu fotografiile. Daca ai nevoie de ajutor contacteaza-ma pe messengerul forumului nostru romanian.cafe@yahoo.com si te ajut eu sa postezi toate fotografiile. Sa te ajute Dumnezeu sa reusesti!

Elenjohn felicitari ! Ai avut si ambitie si o mare dorinta de a reusi ..plus suportul sotului si a altor cateva persoane ! Deci ai mers la inceput pe imprumut ca nu aveai banii necesari ... cat ti-a luat ca sa amortizezi banii cheltuiti la inceput ?? Ai zis ca inca nu ai reusit sa-ti achiti datoriile dar ma gandesc ca totusi , investitia initala ai reusit sa o achiti ! Si in cat timp afacerea s-a pus pe roate ? Banuiesc ca ai deschis atelierul apoi ti-a luat ceva vreme ca sa iti vina clienti ! Doctorita si pritena cu celalalt atelier de asemenea au ajutat si ele ! Ceva oameni de incredere tot ai avut !
Bafta in continuare si asteptam pozele !

Buna tuturor ! Elenjohn am intrat dupa foarte mult timp cu mare interes sa citesc continuarea povestii tale de succes ... unde esti ? Asteptam si pozele !
O zi buna si asteptam continuarea !
Nu mai indrazneste nimeni sa scrie despre afacerea personala ! ??

buna,

Am vorbit cu Elenjohn pe messenger si mi-a spus ca e putin ocupata ( munca multa, casatoria fiului mai mare ) dar ca foarte curand va reveni si ne va termina povestea fara de sfarsit a afacerii ei in Italia

Acum pot sa postez si eu in topicul asta si va pot impartasi si eu cateva concluzii pe care le-am tras.

1) Daca ai o idee de afacere si crezi ca ar prinde bine, nu renunta ... aceeasi idee poate ca i-a mai venit si altuia, insa diferenta dintre el si tine poate fi curajul de a o aplica !
2) Daca pornesti de la ideea ca nu voi reusi, atunci asa se va intampla !
3) Nu divulga secretul profesional, am mai avut o idee pe care am spus-o cui nu trebuia... in cateva sapt si-a pus afacerea pe roate si acum culege el roadele in locul meu pentru ca nu am pornit-o atunci.
4) Publicitate, publicitate si iar publicitate ...
5) Din pacate mai trebuie si resurse financiare, sfatul meu sa nu va aruncati prea sus ca nu se stie ce va fi.
6) Documentare temeinica inainte de a te arunca in groapa (daca tot vrei sa te arunci in groapa, mai intai invata cum se construieste scara sa ca iesi dinea) )
7) Incredere mai multa in fortele proprii si prudenta la altii ... lumea este schimbatoare, si foarte schimbatoare daca e vorba de bani.
Atunci cand ai pornit afacerea si iti merge cat de cat, nu te lasa pe ureche, intotdeauna cauta solutii optime pentru un plus de profesionalism
9) Nu exista perfectiune, dar poti sa maschezi punctele slabe
10) Tot ce am spus mai sus, inmulteste cu ambitie, insumeaza cu rabdare, ridica la patrat cu atitudinea si rezulta reusita )

Bine spus, numai asa poti reusi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! bravo.

stefanev wrote:

Acum pot sa postez si eu in topicul asta si va pot impartasi si eu cateva concluzii pe care le-am tras.

1) Daca ai o idee de afacere si crezi ca ar prinde bine, nu renunta ... aceeasi idee poate ca i-a mai venit si altuia, insa diferenta dintre el si tine poate fi curajul de a o aplica !
2) Daca pornesti de la ideea ca nu voi reusi, atunci asa se va intampla !
3) Nu divulga secretul profesional, am mai avut o idee pe care am spus-o cui nu trebuia... in cateva sapt si-a pus afacerea pe roate si acum culege el roadele in locul meu pentru ca nu am pornit-o atunci.
4) Publicitate, publicitate si iar publicitate ...
5) Din pacate mai trebuie si resurse financiare, sfatul meu sa nu va aruncati prea sus ca nu se stie ce va fi.
6) Documentare temeinica inainte de a te arunca in groapa (daca tot vrei sa te arunci in groapa, mai intai invata cum se construieste scara sa ca iesi dinea) )
7) Incredere mai multa in fortele proprii si prudenta la altii ... lumea este schimbatoare, si foarte schimbatoare daca e vorba de bani.
Atunci cand ai pornit afacerea si iti merge cat de cat, nu te lasa pe ureche, intotdeauna cauta solutii optime pentru un plus de profesionalism
9) Nu exista perfectiune, dar poti sa maschezi punctele slabe
10) Tot ce am spus mai sus, inmulteste cu ambitie, insumeaza cu rabdare, ridica la patrat cu atitudinea si rezulta reusita )

Superb!! Asta-i omul nostru!! Baza si nadejdea!! looool! de ce nu-s mai multi barbati cu capul pe umeri ca tine?? Ma simt tare mandra sa te fi cunoscut, ai toata admiratia mea pentru ca ai o varsta la care multi stau si freaca duda, pe romaneste! abia daca stiu sa scrie! Nu pot decat sa iti urez multa bafta, pt ca a dracului sa stii ca desi muncesti mult, ai vointa si rabdare, cand nu e sa fie, nu e! Ti-o spun eu care am fost Ana lu' Manole de multe ori, cel putin in ultimul timp!! Si inca mai sper...poate nu m-o zidi nimeni inainte de vreme! Asadar, mult succes in continuare!

ti-ai propus sa ma faci sa rosesc ? ) glumesc !

Multumesc frumos pentru aprecieri si urari ... in fiecare din noi exista ceva deosebit, important e sa descoperi asta la momentul oportun