Incercari de a defini "postmodernismul", in general
" E limpede, deci, ca a sosit momentul sa teoretizam termenul (postmodernismul), daca nu sa-l sid efinim, inainte ca el sa involueze de la un neologism stangaci la un cliseu abandonat, fara a accede vreodata la demnitatea unui concept cultural" ( Ihab Hassan)
Valorile lumii occidentale de astazi fac referire la cultura pluralista si fragmentata pe care o experimentam zilnic.
Inainte de a studia propriu-zis postmodernismul, il confundm cu contemporenitatea, gandeam superficial ca cele doua notiuni se suprapun identic. De asemenea, acum trei ani cand am ajuns in Egipt, primul lucru pe care l-am facut a fost sa incerc sa determin limitele postmodernismului egiptean, desi el este in primul rand european si american. Radacinile, dezvoltarea, efectele postmodernismului pot fi studiate in batrana noastra Europa. Inca nu stiu in ce masura Egiptul cultural este postmodern, pentru ca am abandonat brusc cercetarea, intelegand faptul ca deocamdata nu pot avea acces nelimitat si profund la cultura egipteana, fara cunoasterea limbii vorbite aici. Acesta este un proiect viitor...
"Postmodernismul re-gandeste ruptura purista a modernismului cu istoria. Nu este vorba de o intoarcere nostalgica, ci de o revizuire critica, de un dialog ironic cu trecutul, al artei si al societatii deopotriva...avem de a face intotdeauna cu o prelucrre critica, niciodata cu o intoarcere nostalgica."
Rolul ironiei in postmodernism este unul covarsitor, este acel ironic constructiv care provoaca la modul foarte serios. Interesanta si rafinata regandire ironica a istoriei. Postmodernismul induce automat auto-reflexia.
In majoritatea operelor critice care trateaza postmodernismul, naratiunea este aceea care se situeaza in centrul atentiei.