Romanian Cafe


 
HomeHome  CalendarCalendar  GalleryGallery  FAQFAQ  SearchSearch  MemberlistMemberlist  UsergroupsUsergroups  Log inLog in  RegisterRegister  

Share | 
 

 "Marta" - Khalil Gibran

View previous topic View next topic Go down 
AuthorMessage
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: "Marta" - Khalil Gibran   Tue Jan 25, 2011 4:35 pm

"We who live in the mid of the excitements of the city we know nothing of the life of the mountain villagers. We are swept into the current of urban existence, until we forget the peaceful rhythms of simple country life, which smiles in the spring, toils in summer , reaps in autumn, rest in winter imitating nature in all her cycles. We are wealthier than the villagers in silver or gold but they are richer in spirit. What we sow we reap not; they reap what they sow. We are slaves of gain, and they the children of contentment. Our draught from the cup of life is mixed with bitterness and despair, fear and weariness, but they drink the pure nectar of life's fulflilment."

"Marta, Thought&Meditations", Khalil Gibran


"Noi care traim in mijlocul exaltarii orasului nu stim nimic despre viata satenilor de la munte. Suntem purtati de valul existentei urbane pana cand uitam de ritmul linistit si simpla viata de la tara care zambeste primavara, trudeste vara, toamna culege roadele iar iarna se odihneste imitand natura in toate ciclurile sale. Noi suntem mai bogati decat satenii in aur si argint cand ei sunt mai bogati in spirit. Noi sadim fara sa culegem pe cand ei culeg ceea ce au sadit. Noi suntem sclavii banului iar ei au multumirea sufleteasca. Picatura din cupa vietii noastre este amestecata cu amaraciune si disperare, teama si ingrijorare pe cand ei beau nectarul pur al vietii implinite."

Traducerea imi apartine
Back to top Go down
View user profile
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: "Marta" - Khalil Gibran   Tue Jan 25, 2011 5:04 pm

Frumos original dar si traducerea e frumoasa.Felicitari, stiu ca munca de a traduce e una anevoioasa dar iti aduce atatea impliniri spirituale.
Yasmine, cred ca ti-ai dibuit vocatia ( alaturi de cea de scriitor, bineinteles).
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: "Marta" - Khalil Gibran   Tue Jan 25, 2011 5:10 pm

Multumesc, Admin! Very Happy Si eu cred ca asta imi place sa fac...mi-a mai zis cineva ca eu nu ar trebui sa muncesc, ar trebui sa ma ocup de arta Razz pacat ca nu am prea multe unelte la indemana si nici posibilitatea de a promova.
Back to top Go down
View user profile
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: "Marta" - Khalil Gibran   Tue Jan 25, 2011 6:04 pm

" With a desolate heart I said, "Martha, you are not a leper. You live in a grave yet you are clean. The filth of the body cannot reach a pure soul."
Hearing my heart-felt words, Martha's face brightened. But it was plein that her death was near. Yesterday she had roamed the valleys of Lebanon; today, weak and sorrowful, she awaited release from the shackles of life. Gathering her last fragments of strenght she whispered, "I am everything you say, alghtough my own weakness brought my agony...the horseman came...he spoke politely and cleverly...he kissed me...I knew nothing and I relied on his words. He took me away and his fine words and smiles masked his ugly desires. After accomplishing my disgrace, he abandoned me. He split my life in two parts-my helpless self and my baby. We were cold...we suffered...for the sake of my child I took gold from men who bought my body. many times I was close to taking my life. Now at least, the hour has come and beloved death has arrived to enfold me under his sheltering wings". "

"Marta, Thought&Meditations", Khalil Gibran


"Cu inima indurerata i-am spus:
- Martha, tu nu esti o leproasa. Traiesti in modestie inca esti curata. Murdaria trupului nu atinge sufletul pur.
Auzindu-mi cuvintele din inima, fata Marthei s-a inseninat. Dar era limpede ca moartea ii era aproape. Ieri cutreiera vaile Libanului; astazi, slabita si cu intristare isi asteapta eliberarea din lanturile vietii. Adunandu-si ultimele puteri a soptit:
- Sunt tot ceea ce spui, desi propria-mi slabiciune mi-a adus agonia...calaretul a venit...a vorbit politicos si iscusit...m-a sarutat...nu stiam nimic si am crezut cuvintele lui. M-a luat deoparte iar vorbele lui frumoase si zambetul i-au mascat dorintele murdare. Dupa ce m-a aruncat in dizgratie, m-a abandonat. Mi-a impartit viata in doua - neputinta mea si copilul meu. Ne era frig...am suferit...de dragul copilului meu am luat aur de la barbatii care mi-au cumparat trupul. De multe ori am fost aproape sa imi curm viata. Acum macar, a venit ceasul iar dulcea moarte a sosit sa ma imbratiseze cu aripile sale ocrotitoare."

Traducerea imi apartine
Back to top Go down
View user profile
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: "Marta" - Khalil Gibran   Sun Feb 06, 2011 5:31 pm

Si povestea intreaga....

Martha

de Khalil Gibran
traducere din lb engleză de Alina Apostol

Tatăl ei a murit când ea era incă în leagăn și și-a pierdut mama înainte de a fi atins vârsta de zece ani Orfană fiind, Martha a rămas în grija unor țărani săraci a căror servitoare a devenit. Trăiau într-un sătuc uitat de lume pe panta munților frumoși din Nordul Libanului.
La moartea sa, tatăl a lăsat familiei doar numele său și un șopron construit printre sălcii și nuci. A fost moartea mamei de fapt care a lăsat-o într-adevăr orfană. A lăsat un gol în inima ei care nu a putut fi umplut. A devenit o străină în propriul loc natal. În fiecare zi mergea desculță cu vaca la păscut. În timp ce vita păștea ea stătea sub un copac, cântând cu păsările, lăcrimând o dată cu izvorul, invidiind vaca pentru serenitatea ei și privind fix la florile deasupra cărora planau fluturii.
Seara, se întorcea acasă la o cină simplă din pâine, măsline și fructe uscate. Dormea pe un pat de paie ținându-și brațele în loc de pernă; și ruga ei era ca întreaga viață să îi fie un somn liniștit neîntrerupt. La răsărit stăpânul său o trezea pentru ca treburile casei să fie terminate înainte de a merge cu vaca la păscut. Tremura și făcea precum i se dăduse ordin.
Așa au trecut ani mohorâți și grei iar Martha a crescut ca un vlăstar. În sufletul ei se născuse un soi de afecțiune de care ea însăși nu era conștientă … precum mireasma născută din adâncul florii. Și-a urmat închipuirile precum oaia care urmează izvorul pentru a-și potoli setea. Mintea ei era ca un teren virgin unde cunoașterea nu a sădit nici o sămânță și nici un picior nu a făcut vreo cărare.
Noi care trăim în mijlocul exaltării orașului nu știm nimic despre viața sătenilor de la munte. Suntem purtați de valul existenței urbane până când uităm de ritmul liniștit și simpla viață de la țară care zâmbește primăvara, trudește vara, toamna culege roadele iar iarna se odihnește imitând natura în toate ciclurile sale. Noi suntem mai bogati decât sătenii în aur și argint pe când ei sunt mai bogați în spirit. Noi sădim fără să culegem pe când ei culeg ceea ce au sadit. Noi suntem sclavii banului iar ei au mulțumirea sufletească. Picătura din cupa vieții noastre este amestecată cu amărăciune și disperare, teama și îngrijorare pe când ei beau nectarul pur al vieții împlinite.
La șaisprezece ani, sufletul Marthei era ca o oglindă clară care reflectă o imagine frumoasă; sufletul ei era ca o vale primitivă răsunând ecoul tuturor vocilor.
Într-o zi de toamnă stătea lângă izvor și privea atent la frunzele galbene căzătoare, scuturate din copaci de briza care bântuia printre crengi precum moartea bântuie în sufletul uman. Se uita la florile veștejite ale căror suflete erau uscate și la acelea ale căror semințe căutau protecție în sânul pământului precum refugiații căutând o voua viață.
În timp ce stătea așa, a auzit zgomot de copite pe pământ. Întorcându-se, a observat un călăreț apropiindu-se. Cum a ajuns lângă izvor, a descălecat și a dat binețe folosind cuvinte amabile pe care nu le mai auzise de la un bărbat până atunci. Mai apoi a spus:
- Tânără domniță, m-am rătăcit. Ai putea te rog, să mă îndrumi către drumul spre coastă?
Arătând ca o ramură tânără, chiar lângă izvor, i-a răspuns:
- Îmi pare rău domnule că nu pot să te îndrum, nu am fost niciodată plecată de acasă; dar dacă îl vei întreba pe stăpânul meu, sunt sigură că te va putea ajuta.
Obrajii îmbujorați, când vorbea, o faceau să pară și mai frumoasă și mai gingașă. Cum a dat să plece, el a oprit-o. Expresia feței lui a devenit blândă când a spus:
- Te rog, nu pleca!
Și o forță ciudată în vocea bărbatului a ținut-o nemișcată. Când Martha l-a privit pe furiș, a observat că el o privea cu stăruință. Nu putea înțelege adorația lui tăcută.
El i-a privit picioarele desculțe, brațele grațioase, gâtul catifelat și părul strălucitor. Cu afecțiune și mirare i-a privit obrajii încălziți de soare și trăsăturile fine. Ea nu reușea să scoată nici un cuvânt sau să își miște vreun mușchi.
Vaca s-a întors singură în grajd în seara aceea. Stăpânul Marthei a căutat-o prin toată valea și nu a putut-o găsi. Soția lui a plâns toată noaptea. Iar a doua zi a spus:
- Am văzut-o pe Martha în vis azi-noapte, și era între labele unei bestii care a ademenit-o; bestia era cât pe ce să o omoare pe Martha, dar ea a zâmbit.

II

În toamna anului 1900, după o vacanță în nordul Libanului, m-am întors la Beirut. Înainte de a reîncepe școala, am petrecut o săptămână hoinărind prin oraș cu colegii de clasă. Eram ca păsările a căror colivie era deschisă și care vin și pleacă precum poftesc.
Tinerețea e un vis frumos pe ale cărei pagini strălucitoare se așează un praf orbitor. Va veni oare ziua când înțelepciunea se va alătura bucuriei cunoașterii în visul tinereții? Va veni vreodată ziua când Natura va deveni învățătorul omului, umanitatea cartea lui și viața școala lui? Scopul vesel al tinereții nu va fi împlinit până când acea zi va veni. Prea încet ne este pasul spre dezvoltarea spirituală, pentru că ne folosim atât de puțin de ardoarea tinereții.
Într-o seară, în timp ce contemplam înghesuiala străzii aglomerate din Beirut, și simțindu-mă asurzit de strigătele vânzătorilor ambulanți, am observat un băiat zdrențăros de aproape cinci ani, cărând niște flori într-o copaie. Cu o voce descurajată m-a întrebat:
- Domnule, nu vrei să cumperi niște flori?
Gura lui era semi-deschisă, semănând și răsunând ca o rană adâncă din sufletul lui. Brațele îi erau slabe și goale, iar corpul său plăpând stătea aplecat peste copaia cu flori precum o ramură de trandafir ofilită.
Prin răspunsul meu, am încercat să-mi rețin din voce orice avantaj supărător al carității.
Am cumpărat niște flori dar scopul meu principal era să discut cu el. Simțeam că inima lui era o scena pe care se derula constant o dramă mizeră.
La cuvintele mele alese cu grijă, tacticoase a început să se simtă în siguranță și un zâmbet i-a luminat chipul. Era mirat să audă cuvinte prietenoase, ca orice sărac, era obișnuit cu vorbe dure. L-am întrebat cum il cheamă, iar numele îi era Fu’ad apoi:
- Al cui fiu ești tu?
Mi-a răspuns:
- Sunt fiul Marthei.
- Și cine este tatăl tău? am întrebat.
Și-a scuturat capul încurcat, ca și cum n-ar fi știut înțelesul cuvântului. Am continuat:
- Unde e mama ta acum, Fu’ad?
Mi-a răspus plângând:
- E acasă, bolnavă.
Deodată, amintirea mi-a revenit. Martha, a cărei poveste neterminată am auzit-o de la un sătean bătrân, era în apropiere, bolnavă. Acea femeie tânără care ieri hoinărea în siguranță văile și se bucura de frumusețea naturii, suferea acum de chinul sărăciei; acea orfană care si-a petrecut copilăria în paradisul Naturii, era supusă torturii pe care complicațile orașului le pricinuiesc inocenților.
Când am văzut că băiatul vrea să plece, i-am strâns mâna spunându-i:
- Du-mă la mama ta. Aș vrea să o văd.
M-a condus în liniște, uitându-se din când în când în urmă să vadă dacă îl urmez.
Printre străzile înguste și murdare, un miros de moarte plutea în aer, și printre casele rău-famate, bolnăvicioase și sunând a păcate, am mers în urma lui Fu’ad admirându-i curajul cu care mergea. Mi-am adunat curajul de a merge prin aceste cartiere sărace unde violența, crima și ciuma iau în derâdere gloria acestui oraș numit ”Mireasa Siriei” sau ”Perla coroanei sultanului”.
Cum am intrat într-un anume cartier mizer, băiatul a arătat spre o baracă ai cărei pereți păreau că se prăbușesc. Bătăile inimii mi s-au accentuat și l-am urmat pe Fu’ad într-o camera întunecată, neaerisită și nemobilată cu excepția unei lămpi cu ulei și un pat tare pe care Martha stătea lungită, cu fața spre perete ca și cum s-ar fi ascuns de apăsarea orașului. Fu’ad i-a atins umărul și i-a spus:
- Mama.
Întorcându-se în chinuri, Fu’ad a arătat spre mine. Și-a mișcat corpul slăbit pe cuvertura aspră și cu o voce deznădăjduită a spus:
- Ce te aduce aici străine? Ce vrei? Ai venit până aici ca să cumperi și ultima rămășiță a sufletului meu și să o pângărești cu dorința ta? Pleacă de aici; străzile sunt pline de femei care se vând singure. Ce-a mai rămas din sufletul meu frânt, moartea va cumpăra curând. Pleacă de lângă mine și băiatul meu!
Acele câteva cuvinte au completat povestea ei tragică. I-am spus:
- Nu te teme de mine, Martha; nu am venit aici ca un devorator, ci ca un frate de suferință. Sunt un libanez care a trăit în apropierea văii tale, lângă cedrii Libanului. Nu te înspăimânta.
Realizând ca aceste cuvinte veneau dintr-un suflet viu, s-a scuturat precum o ramură subțire înainte de vântul puternic și și-a pus mâinile pe față, încercând să ascundă amintirile frumoase si teribile ale cărei dulceață a fost răvășită de amărăciune.
Apoi cu o voce surprinzător de puternică dar deznădăjduită a spus:
- Ai venit aici ca un binefăcător, Dumnezeu să te răsplătească; dar te implor să pleci, prezența ta aici va atrage dizgrația asupra ta. Evită să fii recunoscut. Inima ta miloasă nu-mi va readuce virtutea; și nici nu-mi șterge rușinea și nici nu mă va proteja de ghearele morții. Propriul meu păcat a adus această mizerie asupra mea; nu lăsa bunătatea să te târască în rușine. Sunt ca o leproasă care trebuie evitată. Pleacă, ferește-te de dezonoare. Nu menționa numele meu in Nordul Libanului. Mielul cu râie este sfâșiat de câinii ciobănești de teamă ca ceilalți miei să nu se infecteze. Dacă vei vorbi despre mine, spune că sunt moartă.
Apoi și-a îmbrățișat băiețelul spunând:
- Lumea te va batjocori fiule, spunând ”el e fiul păcatului, fiul Marthei adultera, Martha prostituata.” Pentru că ei sunt orbi și nu văd că mama lui i-a dat viață în sărăcie. Am să mor si-am să îl las orfan printre ceilalți copii iar amintirea mea îi va aduce necinste. Dar când va deveni bărbat, va ajuta cerul să încheie ceea ce a adus păcatul asupra mea; și când va muri în capcana timpului, mă va găsi așteptându-l în Eternitate, unde lumina și pacea sălășluiesc.
Cu inima indurerata i-am spus:
- Martha, tu nu ești o leproasă. Trăiești în mormânt și totuși ești curată. Murdăria trupului nu poate atinge sufletul pur.
Auzindu-mi cuvintele din inimă, fața Marthei s-a înseninat. Dar era limpede că moartea îi era aproape. Ieri cutreiera văile Libanului; astăzi, slăbită și cu întristare își așteaptă eliberarea din lanțurile vieții. Adunându-și ultimele puteri a șoptit:
- Sunt tot ceea ce spui, deși propria-mi slăbiciune mi-a adus agonia…călărețul a venit…a vorbit politicos și iscusit…m-a sărutat…nu știam nimic și am crezut cuvintele lui. M-a luat deoparte iar vorbele lui frumoase și zâmbetul i-au mascat dorințele murdare. După ce m-a aruncat în dizgrație, m-a abandonat. Mi-a împărțit viața în două – neputința mea și copilul meu. Ne era frig…am suferit…de dragul copilului meu am luat aur de la bărbații care mi-au cumpărat trupul. De multe ori am fost aproape să îmi curm viața. Acum măcar, a venit ceasul iar dulcea moarte a sosit sa ma acopere cu aripile sale ocrotitoare.
Deodată, cu un glas puternic dar calm a spus:
- Oh, Dreptate, ascunsă în spatele acestor imagini oribile, auzi-mi țipetele din sufletul pe moarte și chemarea din inima frântă! Ai milă de mine salvându-mi copilul și luându-mă de aici!
Răsuflarea ei a devenit slabă. Și-a privit fiul cu tristețe și dulceață apoi a șoptit:
- Tatăl nostru care ești atotștiutor în ceruri, slăvit fie numele Tău. Împărăția Ta va veni, facă-se voia Ta pe pământ precum în ceruri…iartă-ne păcatele noastre precum noi…
Vocea i s-a stins dar buzele ei încă se mai mișcau. Apoi a suflat pentru ultima oară pe pământ. Ochii i-au rămas deschiși ca și cum ar fi văzut ceva invizibil.
Când soarele a răsărit, corpul Marthei a fost cărat de doi bărbați săraci într-un coșciug aspru spre cimitir. Au dus-o departe de Orașul Beirut. Preoții au refuzat să se roage pentru ea și au interzis îngroparea ei în pământul sfânt. Și nimeni nu a însoțit-o pe Martha spre locul de odihnă decât fiul ei Fu’ad și un tânăr pe care viața l-a învățat ce este mila și bunătatea.
Back to top Go down
View user profile
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: "Marta" - Khalil Gibran   Sun Feb 06, 2011 7:16 pm

Mult mi-a placut povestea, mi-au dat lacrimile. Felicitari, e o traducere reusita a acestui scriitor libanez.
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: "Marta" - Khalil Gibran   Sun Feb 06, 2011 7:24 pm

Multumesc mult, Admin! Imi si imaginez cum era acest scriitor...asa de atractiv in literatura si probabil ca in viata de zi cu zi era un om banal sau poate chiar plictisitor sau neinteresant. Asa cum ma gandeam si la Dostoievski, era "iubitul" meu nevazut, iar cel mai probabil daca l-as fi cunoscut as fi zis sa stea deoparte de mine ca e prea bolnavicios pt personalitatea mea! E frumos ca putem prinde scanteia de cunoastere si ne dezvolta latura asta a visarii! Smile
Back to top Go down
View user profile
Sponsored content




PostSubject: Re: "Marta" - Khalil Gibran   Today at 1:11 am

Back to top Go down
 
"Marta" - Khalil Gibran
View previous topic View next topic Back to top 
Page 1 of 1
 Similar topics
-
» Marta Holomcsik (Hungary)
» THE JOURNEY OF ARSHI ....THROUGH VMS
» Battle Beyond the Stars (1980)

Permissions in this forum:You cannot reply to topics in this forum
Romanian Cafe  :: Literatura lumii :: Exotismul literaturii arabe-
Jump to: