Romanian Cafe


 
HomeHome  CalendarCalendar  GalleryGallery  FAQFAQ  SearchSearch  MemberlistMemberlist  UsergroupsUsergroups  Log inLog in  RegisterRegister  

Share | 
 

 viata, asa cum e!

View previous topic View next topic Go down 
Go to page : Previous  1, 2, 3
AuthorMessage
gabi_gabi



Posts : 23
Join date : 2010-05-31
Age : 33
Location : Bucuresti

PostSubject: Re: viata, asa cum e!   Wed Oct 06, 2010 8:29 pm

A trecut un an, o luna si 7 zile de cand ne-am despartit ...Ati zice majoritatea: pai gata, e ok, e de ajuns...Ai avut timp sa analizezi, sa vezi ce mai e in lume, sa deschizi ochii si sa privesti in jurul tau...Ai si tu senzatia ca esti gata, esti pregatita sa infrunti lumea, sa faci lucrurile mai putin traumatizant, sa cantaresti lucrurile inainte de a lua decizii pe care le regreti apoi pana la lacrimi...ca esti in stare sa razi cu pofta, sa te distrezi...sa te simiti bine in pielea ta...Dar iesi in lume, iesi la cafea si constati ca loumea nu-i deloca asa cum "trebuie" sau cum te astepti...Si dupa o vreme constati cu stupoare ca, desi ti se spune ca mai bine ca ai terminat o relatie "bolnavicioasa" si ca ai toate sansele sa fii ok..nu e chiar asa...si incepi sa te retragi iar in tine si-n carapace si nu mai ai chef de nimic...Apoi vine ziua in care EL are nevoie sa ia ceva de "acasa" si te suna si ti se ridica tensiunea dar tu incerci sa fii tare ca doar asa ai stabilit: ca tu te-ai vindecat si ca e timpul sa mergi mai departe..doar asa i-ai spus si lui cand intreaba obsesiv la fiecare telefon pe care ti-l da "si tu, cum mai esti?" de parca ar vrea sa auda ca mi-e rau fara el sau, poate sa auda ca mi-e bine ca poate asa e si el absolvit...numai ca ii spun ca mi-e bine si el tot ma intreaba...aceeasi chestie. Si nu numai ca te suna..dar vine la tine exact cand esti acasa (nu ca in alte dati cad a venit in timp ce eram la munca).....Si, ce sa vezi? Il vezi si inima bate sa-ti sara din piept.....Si nu-ti vine sa crezi ca dupa atata timp tu-l mai iubesti si realizezi cat de dor ti-e de el si toate ies asa la suprafata...Si el te priveste din cap pana -n picioare pt ca nu te-a mai vazut de mult si te analizeaza si cand pleaca...iti lasa o privire de-aia de om care zice "si eu te iubesc inca si mi-e dor de tine"...Ce faci acum? cum treci peste? mi s-a intamplat acum 2 ore si de atunci am terminat jumatate de cutie de servetele....si imi dau seama ca am tinut in mine si am incercat sa fiu tare si uite, ca vine, il vad, il aud si ma termina total...acum spuneti voi fetelor, cum ma adun, ce fac?
Back to top Go down
View user profile
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: viata, asa cum e!   Wed Oct 06, 2010 9:48 pm

El s-a recasatorit cu cealalta Gabriela sau e tot singur? Poate o fi realizat ca nu-i tocmai usor sa strabati vanturile si valurile vietii singur si incearca o impacare.
Clar imi este faptul ca tu nu ai reusit sa te desprinzi total de obsesia pentru el.
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
elenjohn



Posts : 274
Join date : 2009-08-15
Age : 58
Location : messina-italia

PostSubject: Re: viata, asa cum e!   Thu Oct 07, 2010 6:56 am

Nu te vei desprinde niciodata, doar in cel mai fericit caz adica 1 /1000, vei intalni un alt om pentru care sa iti poata bate inima din nou. Dar atenta:posibil gasesti unul mai rau ca el, mai mincinos si atunci sa te vezi nu asa cum esti acum ci la un pas de nebunie sauchiar sa nebunesti. ITI SPUNE O PERSOANA CARE SPRE NENOROCUL EI A TRECUT APROAPE PRIN TOATE FAZELE. Dar poti sa depasesti toate ,ai incredere in tine.
Back to top Go down
View user profile
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: viata, asa cum e!   Thu Oct 07, 2010 10:33 am

Eu continui sa spun una si buna: cand nu merge si omul are niste naravuri... le va avea mereu si atunci vei avea de ales cam doua lucruri: fie te desparti, fie iti asumi raspunderea si mergi mai departe cu el si naravurile.

In alta ordine de idei, mai cred ca nimeni nu e de neinlocuit si nu vreau sa aud replica: nu e adevarat, eu iubesc primul meu barbat/femeie din tinerete, iubesc si acum dupa ... 30 de ani!! Nu exista asa ceva! In cel mai bun caz, exista atasamentul si memoria afectiva de la vremea aceea. Daca omul acela ar reveni in viata ta, sansele sa il regasesti la fel, sa il iubesti cu aceeasi intensitate, sa fie aceeasi persoana de care te-ai indragostit, sunt extrem de mici. Si-apoi te intrebi, oare de cine eram eu indragostita? Cateodata e bine sa ne si convingem de lucrul acesta... cine are curajul si posibilitatea bineinteles!

Revenind la Gabi, e firesc ca lui sa ii fie dor si sa realizeze tot mai mult cat ii lipsesti. De ce??? Pt ca atunci cand ai cozonacul la nas, zici ca nu e bun si il dai deoparte. Cand n-ai decat o bucatica de paine, stai si regreti ca n-ai profitat de cozonacul ala dinainte. Tu draga mea, ai fost pt el la pachet: familie, mama, iubita, prietena, tot ce se putea! Tu i-ai facut pe plac, l-ai inteles, i-ai oferit tot ce ai avut tu mai bun ! Acum cand mai iese si el cu nasul in lume si vede cum sunt femeile din ziua de azi, cu piciorul in prag si cu mofturi, cu diverse cerinte la care clar nu asteapta un refuz...el se gandeste la Gabi, pt ca ea saraca facea de toate si il alinta, ii suporta fiecare toana adolescentina. Acum nu prea mai poate face lucrul acesta pt ca nu i se mai permite.

Dupa parerea mea, reluarea relatiei va aduce in joc multe complicatii, pt ca desi pt inceput s-ar putea sa va fie bine, ca v-ati impacat, cand trece pasiunea asta, urmeaza o chestie: analiza certurilor, divortului, ce a facut fiecare in ultimul an separat, cine e barbatul ala? cu cine ai fost nu stiu unde...etc! Si tu ai sa spui ...pai si tu ai fost cu x si y! Da, dar nu se compara! in viziunea masculina, posesivitatea si gelozia se manifesta vulcanic chiar si cand femeia nu mai e a lui! Daca noi femeile simtim o durere ca barbatul desi nu mai e a nostru, are o relatie cu alta, la ei intervine orgoliul...ceea ce e un picut mai grav!

O alta chestiune este ca n-ai sa uiti niciodata daca nu te indepartezi de stimul si nu te focalizezi catre altceva, o alta perspectiva. In cazul tau, prietenii tai, familia ta, toata lumea nu a facut altceva decat sa discute despre acelasi lucru, sa deschida subiectul de 1000 de ori cum era cu Claudiu si de ce v-ati despartit, daca mai vorbiti, dar poate ca trebuia sa mai lasi de la tine, dar poate ar trebui sa ii mai dai o sansa, etc. Nimeni nu te-a lasat in pace sa iti organizezi tu gandurile, sa iei deciziile "la rece". Daca toti incep sa discute despre acelasi lucru, parca tot iti amintesti momentele frumoase, te gandesti ca ai nevoie de afectiue, te gandesti ca poate ai gresit si tu, poate nu ai luat atitudinea potrivita, poate mai era ceva ca sa salveze situatia, poate el intr-adevar s-a schimbat si merita sa incerci din nou, etc. CUM SA UITI???

Asadar, solutia... muta-te singura, eventual cu o prietena! Spune-le prietenilor ca nu vrei sa discuti despre casnicia avuta si punct. Trebuie sa iti respecte decizia! Si cand te vei debarasa de influentele astea, va depinde de tine cat vrei sa uiti si cat nu... Smile
Back to top Go down
View user profile
gabi_gabi



Posts : 23
Join date : 2010-05-31
Age : 33
Location : Bucuresti

PostSubject: Re: viata, asa cum e!   Thu Oct 07, 2010 3:06 pm

Nu, problema nu mai e ca mi se reaminteste la tot pasul fiindca nu-i asa: prietenii, cunostintele nu ma mai intreaba de el. Acasa au incetat sa-mi vb de el. Mai exista doar acea data pe luna cand mai vine sa-si ia facturile si mama imi spune ca" azi a venit Claudiu" atat....Restul e la mine in cap...Nu stiu cat e obsesie si cat e altceva (nu stiu cum s-ar numi...). Obsesia implica pt mine si haituirea persoanei, urmarirea ei, a actiunilor..Eu nu fac asta: chiar incerc sa evit sa discut despre al cu altii, nu-mi doresc sa ma sune si nici sa mai vina...Cred ca actiunea mea de a povesti a avut darul sa renasca din cenusa ce tineam acolo, ascuns bine si pe care incepusem sa ingrop:(. Poate ca nu trebuia sa ma apuc sa povestesc...desi am crezut ca-mi va face bine.

Admin, nu stiu daca e cu cineva, daca a fost vreodata cu acea Gabi, daca mai e cu ea..De insurat sigur nu s-a insurat....In rest, nu stiu si nu vreau sa stiu...Si eu am senzatia amara ca niciodata nu voi mai fi niciodata cum eram, Elen, si ca cel mai fericit caz nu se va intampla pt ca nu sunt capabila sa fac loc nimanui in viata mea...Sunt un "suflet gol"..O carcasa goala pe dinauntru si care isi mai aminteste cateodata ca parca decat raula asta de acum mai bine era raul cu el si ca poate ar fi trebuit sa lupt mai mult. Numai ca a avut darul sa ma faca sa-mi fie teama sa intreb si sila sa ma mai umilesc deoarece el va intelege doar ca nu sunt capabila sa traiesc fara el..Capabila sunt dar voi trai singura..Atat...Si, in plu, EL NU SE VA INTOARCE NICIODATA.....Si asta o spun fiindca asa cred....Nu am tras niciodata speranta ca va accepta sa revina, si nici eu nu-i voi propune vreodata.....Poate daca as fi sperat ceva as fi fost mai putin varza...Yasmine, stiu ca ai dreptate. Cu ce nu sunt de acord e faptul ca vom diseca relatiile fiecaruia din acest an....Ma gandesc ca nimeni nu-i absurd sa creada ca fiecare a stat asa fara macar sa incerce...E adevarat ca barbatii sunt mai orgoliosi dar....Ma rog, oricum vb acum de lucruri care nu se vor intampla vreodata...Pur si simplu va trebui sa invat sa traiesc pt mine si atat...
Back to top Go down
View user profile
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: viata, asa cum e!   Thu Oct 07, 2010 3:12 pm

Gabi, ai sa te linistesti curand, cel mai pobabil cand te vei ocupa cu ceva care realmente sa iti placa, poate fi un job nou, o pozitie nou,a pasiune sau un barbat. Chestia e ca tu simti lipsa afectiunii mai mult decat orice si partea proasta este ca in ultima vreme ai si gasit personaje care sa iti arate acelasi stil de supercifialitate si relatie mecanica pe care o detest si eu. Mai ai un pic de rabdare...nimic nu ramane asa, totul se transforma, nici tu nu faci exceptie! Te pup si sunt alaturi de tine!
Back to top Go down
View user profile
cami_meli



Posts : 8
Join date : 2009-11-24

PostSubject: Re: viata, asa cum e!   Fri Oct 08, 2010 2:25 pm

Smile buna din nou fetelor ...dupa foarte mult timp.
este greu sa termini o relatie sa te desprinzi de ea , poate nu o faci niciodata in adevaratul sens al cuvantului important e sa o lasi undeva in spate si sa nu te mai afecteze zi de zi .
vorbesc din propria experienta , am pus punct unei relatii de 9 ani si jumatate credeam ca niimik nu va fi frumos dupa dar... dupa aproape 2 ani este din ce in ce mai frumos
nu cred ca exista un timp anume de ex 1 an si 7 luni gabi in care sa spui gata tr pana acum sa fiu bine sa nu mai plang sa nu mai ma gandesc , fiecare are timpul sau si modalitatea de eliberare de trecut important e sa crezi si sa lasi loc sa apara un lucru care sa te faca sa te simti bine libera si implinita fie el serviciu, film , plimbare sau iubit .
Back to top Go down
View user profile
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: viata, asa cum e!   Fri Oct 08, 2010 2:27 pm

Are dreptate cami, bine ai revenit, draga mea!! Very Happy
Back to top Go down
View user profile
Floare de martie



Posts : 99
Join date : 2009-09-05
Location : Botosani, Romania

PostSubject: Re: viata, asa cum e!   Wed Oct 20, 2010 12:14 am

Vă salut pe toate şi, în special, pe tine, Gabi. Am citit povestea ta de la un capăt la altul şi m-a impresionat. Cred că fiecare dintre noi a avut o poveste de iubire a ei, mai mult sau mai puţin dramatică. Eheiiii, tinereţe... Ce-am mai suferit şi eu cândva... Acum stau şi "ascult" (citesc) poveştile altora şi-mi spun: "Ce n-aş da anii tinereţii şi mintea mea de-acum!" (mai pune pe lângă anii tăi încă vreo 20 şi-ai să-nţelegi de sunt aşa de... înţeleaptă!!!!!!


Din păcate lipsa de timp e cauza pentru care am lipsit o perioadă şi nici în seara asta nu dispun de prea mult. Însă, până una alta, pot să-ţi spun că în tine stă puterea să treci peste această etapă urâtă din viaţa ta şi poate exista, dacă-ţi vine să crezi, şi "divorţ sănătos".

Până să ajungi la acest final, a contat fiecare etapă din viaţa ta. În seara asta nu am timp să comentez, dar promit să o fac, raportându-mă la fiecare dintre ele. Până atunci am să postez un fragment dintr-o temă pentru master despre divorţ. Deşi în fragment se face referire şi la copii, faci abstracţie de asta, deoarece la tine nu-i cazul.


În viaţa fiecărui om au loc, de-a lungul vieţii, multiple schimbări: grădiniţa, şcoala, facultatea, căsătoria, naşterea copiilor, plecarea copiilor la studii în altă localitate, mutarea în altă locuinţă sau chiar în altă localitate, îmbătrânirea, pensionarea, moartea cuiva drag etc. Orice schimbare fizică, socială, psihică poate fi trăită ca o pierdere, însă, pe de altă parte, orice pierdere are şi un câştig. Pierderea se ilustrează clinic prin termeni ca "tulburare de stres posttraumatică, tulburare de adaptare, tulburare afectivă". Chiar schimbările considerate „fericite” (căsătoria, cumpărarea unei maşini de lux, numirea într-o funcţie înaltă, câştigul rapid, plecarea într-o vacanţă de vis) pot fi stresante, deoarece implică în ele o pierdere.

T. H. Holmes şi R. H. Rahe, profesori la Universitatea din Washington, au identificat şi au clasificat, în anul 1968, 43 de evenimente de viaţă percepute ca agenţi stresori centrali. În fruntea acestei ierarhii, pe primele trei locuri se află: decesul unuia dintre soţi, divorţul şi separarea conjugală.

Divorţul este unul dintre cele mai confuze şi mai tulburătoare evenimente prin care trec unii oameni, deoarece le subminează relaţiile, sentimentul de continuitate a vieţii şi chiar centrul de echilibru al identităţii lor, schimbă statutul celor doi protagonişti şi ai copilului. Divorţul implică, din punct de vedere psihologic, o serie de probleme, pe de o parte, ale soţilor care divorţează şi, pe de alta, a copiilor care sunt implicaţi. În ceea ce priveşte divorţul, deşi mai există credinţa conform căreia, indiferent de relaţia dintre soţi, e bine totuşi ca un copil să fie crescut de ambii părinţi, studiile psiho-sociale arată faptul că un copil se dezvoltă mult mai bine, creşte liniştit, împăcat, echilibrat sufleteşte într-o familie monoparentală decât într-o familie conflictuală, disfuncţională.

Ar fi de dorit ca, în cazul unui conflict între cei doi parteneri, divorţul să fie ultima alternativă, deoarece un copil are nevoie de ambele figuri parentale pentru a se dezvolta armonios. Pentru aceasta, înainte de a ajunge la decizia de a divorţa, cei doi soţi ar trebui să-şi analizeze relaţia cu ajutorul unui psihoterapeut.

De cele mai multe ori, cu mult timp înainte de divorţul propriu-zis, cei doi soţi dezvoltă unul faţă de celălalt comportamente inadecvate, în care implică, din păcate şi copilul care, fie devine „aliatul” unuia dintre părinţi, fie devine „avocat” între părinţi în încercarea disperată de a le „salava” relaţia.

Din nefericire, de multe ori, chiar şi după terminarea divorţului, „lupta” dintre cei doi foşti soţi continuă, la mijloc fiind prins şi copilul, care poate „prelua” traumele şi unele tulburări ce se pot manifesta sub formă de: atacuri de panică, tulburări fobice, depresie, tulburări de alimentaţie (bulimie sau anorexie), tulburări psihosomatice şi somatoforme (insomnii, hipersomnii, migrene, coşmaruri, vomă psihogenă, astm bronşic, ticuri etc.).

Pentru a preîntâmpina sau a diminua aceste manifestări, Craig Everett, specialist în studiul şi terapia familiei, şi Sandra Volgy Everett, specialist în terapia copilului, vorbesc în cartea lor, „Divorţul sănătos”, despre o abordare a divorţului într-o manieră pozitivă, modalitate care poate ajuta pe cei doi soţi şi pe copiii lor, să obţină mai mult decât simpla supravieţuire. Conform celor doi autori, într-un divorţ sănătos se urmăreşte şi se realizează o tranziţie în afara căsniciei „mai degrabă constructivă decât distructivă, astfel încât atât părinţii, cât şi copiii să se poată întoarce la o viaţă normală şi fericită cât mai curând posibil”.

Divorţ sănătos nu înseamnă evitarea suferinţei şi furiei ci, o înţelegere mai amplă a sentimentelor şi evenimentelor pe care le presupune acesta, întărirea credinţei că „va trece şi asta” şi că evenimentele ce presupun schimbări importante în viaţă pentru persoanele implicate pot fi privite pozitiv şi pot fi întoarse în favoarea tuturor.

Divorţul este, de fapt, un şir continuu de etape, iar fiecare dintre aceste etape este determinată de cea precedentă. Într-un divorţ sănătos există trei sarcini:

1. Resemnarea


2. Dezvoltarea de noi legături sociale

3. Redefinirea rolurilor parentale.

Craig Everett şi Sandra Volgy Everett descriu, în cartea lor, divorţul ca un proces care are loc în 14 etape. Pe scurt, etapele concrete ale procesului de divorţ sunt următoarele (C. Everett, S. V. Everett, 2008):

1. Norii îndoielii aduc primele semne ale degradării treptate a căsniciei. Ambivalenţa determină un amestec confuz de sentimente pozitive şi negative faţă de partener.

2. Umărul rece al unuia sau al altuia dintre soţi face ca distanţa dintre cei doi să crească treptat. Soţii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi şi devin indisponibili din punct de vedere emoţional şi fizic, unul faţă de celălalt.

3. Fanteziile premergătoare separării reprezintă etapa în care fiecare dintre cei doi soţi îşi imaginează, într-o măsură mai mare sau mai mică, viaţa fără celălalt, fie evadând din interiorul familiei, fie satisfăcându-şi nevoile emoţionale şi fizice prin intermediul altor parteneri.

4. Cu cărţile pe faţă: Separarea fizică este etapa cea mai dramatică şi are consecinţele cel mai profunde pentru soţi, copii şi membrii familiei extinse. De aceea, într-un divorţ sănătos, se recomandă ca membrii cuplului să participe împreună la şedinţe de terapie pe durata unei separări experimentale. Soţii sunt sfătuiţi să facă tot posibilul să pună nevoile copiilor deasupra nevoilor lor.

5. Pseudoreconcilierea / falsa împăcare este etapa în care experienţa separării fizice aduce cu sine un sentiment al pierderii şi o senzaţie de teamă după câteva zile sau săptămâni. Cei doi trăiesc o nouă gamă de sentimente pe care nu le-au anticipat: sentimentul pierderii în lipsa copiilor, vina legată de abandonul familiei, resentimentul părinţilor sau al altor membri ai familiei, povara emoţională din partea soţului părăsit. Toate acestea determnină reunirea soţilor, care trăiesc acum o stare superficială de mulţumire ce va determina o revenire la vechiul tipar conflictual.

6. Fanteziile premergătoare divorţului reprezintă etapa în care soţii îşi dau seama gradual că divorţul devine de neevitat , iar acţiunile pe care le fac conduc către decizia finală. Soţul care se distanţează începe să îşi plănuiască o viaţă separată şi poate începe să vorbească despre divorţ în manieră mai deschisă, poate pentru prima dată, cu prietenii şi membrii familiei.

7. Decizia de a divorţa este punctul final de cotitură, când ambii parteneri şi copiii trebuie să se confrunte cu încheierea căsniciei.

8. Trăirea ambivalenţei este etapa în care complexitatea şi magnitudinea procesului legal concret determină îndoieli şi de o parte şi de alta cu privire la corectitudinea deciziei de a divorţa.

9. Medierea: o metodă rezonabilă şi paşnică pentru a sfârşi un mariaj fără ca protagoniştii să devină duşmani sau să-şi târască copiii într-o confruntare legală.

10. Divorţul conflictual reprezintă perioada în care cei doi soţi se confruntă în Curtea de justiţie în cazul în care încercările de înţelegere raţională eşuează.

11. Coparentalitatea după divorţ: ca părinţi singuri, cei doi stabilesc noi limite şi roluri, dar cu scopul de a colabora pentru a asigura stabilitatea pentru copiii lor.

12. Prima recăsătorire: când unul dintre părinţi decide să se recăsătorească, acest lucru poate declanşa o criză familială de proporţii catastrofale. Pentru a nu fi luaţi prin surprindere, copiii ar trebui să fie primii care aud, chiar de la părintele lor, despre planurile de recăsătorire ale acestuia. De asemenea, trebuie să-l anunţe şi pe fostul partener de decizia luată.

13. Cea de-a doua recăsătorire: presiunile asupra părintelui necăsătorit de a-şi crea un nou sistem familial şi de a reechilibra balanţa dintre cele două familii.

14. O familie amestecată: structurarea unei familii vitrege sănătoase care oferă stabilitate şi satisfacţie pentru foştii parteneri şi copiii lor: faza finală a procesului de divorţ. [/size][/size]


Last edited by Floare de martie on Sun Oct 31, 2010 12:07 am; edited 2 times in total
Back to top Go down
View user profile
Floare de martie



Posts : 99
Join date : 2009-09-05
Location : Botosani, Romania

PostSubject: Re: viata, asa cum e!   Wed Oct 20, 2010 12:25 am

Salut, Admin! Poate mă ajuţi tu cu mărirea scrisului că nu ştiu de ce nu-mi reuşeşte. Exclamation
Back to top Go down
View user profile
Sponsored content




PostSubject: Re: viata, asa cum e!   Today at 3:02 pm

Back to top Go down
 
viata, asa cum e!
View previous topic View next topic Back to top 
Page 3 of 3Go to page : Previous  1, 2, 3

Permissions in this forum:You cannot reply to topics in this forum
Romanian Cafe  :: Noptile Sheherezadei-
Jump to: