Romanian Cafe


 
HomeHome  CalendarCalendar  GalleryGallery  FAQFAQ  SearchSearch  MemberlistMemberlist  UsergroupsUsergroups  Log inLog in  RegisterRegister  

Share | 
 

 Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?

View previous topic View next topic Go down 
AuthorMessage
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?   Wed Jul 28, 2010 5:10 pm

Problema timpului ma chinuie de vreo cativa ani buni...Din pacate, am incetat de mult studiul asupra timpului. Mi-ar placea tare mult sa discutam aici perceptia fiecaruia dintre noi asupra timpului.
Eu cred ca fiecare dintre noi are o perceptie subiectiva asupra unitatii temporare. Daca pentru mine timpul se contracta atunci cand citesc o anumita carte, pentru X la aceeasi lectura, timpul se dilata, considerand cartea plictisitore.
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
Floare de martie



Posts : 99
Join date : 2009-09-05
Location : Botosani, Romania

PostSubject: Re: Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?   Fri Jul 30, 2010 12:18 pm

Timpul e în acelaşi timp convenţie socială şi dimensiune interioară. Dar, după cum bine ai observat, Admin, dincolo de convenţia socială, dimensiunea interioară a timpului primează. Timpul se contractă şi atunci când ai de pregătit nişte examene, nişte lucrări mai importante etc.

Uneori, activitatea unor persoane e mai rentabilă sub presiunea timpului. Îmi aduc aminte că eram în liceu prin clasa a IX-a şi într-o oră de istorie am observat că profesorul avea o gaură în ciorap. Very Happy În acel moment am trăit o mare dezamăgire, iar imaginea profesorului respectiv în ochii mei a pălit mult. La acest lucru s-a mai adăugat şi faptul că toţi primeam de la el doar feedback-uri negative. Ca urmare, deşi îmi plăcea istoria, nu mai învăţam deloc acasă. La şcoală însă, în pauza dinaintea orei de istorie mă prindeau mustrările de conştiinţă. Când mă apucam de citit nu mai vedeam şi nu mai auzeam pe nimeni, încât colegii îmi spuneau, bineînţeles, după ora de istorie, că nu au mai văzut un aşa "fenomen". Mă concentram atât de tare, încât reuşeam să parcurg notiţele luate cu o oră înainte şi, uneori, să citesc şi câte ceva din manual (mai ales atunci când mai întârzia şi profesorul).

Back to top Go down
View user profile
Floare de martie



Posts : 99
Join date : 2009-09-05
Location : Botosani, Romania

PostSubject: Re: Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?   Sat Jul 31, 2010 11:58 am

M-ai "prins", Admin, cu problema timpului, de aceea revin cu această temă. Fiecare persoană are propriul său ritm determinat biologic, dar şi cultural. Sunt situaţii în care diferenţele de ritm între parteneri creează disfuncţii ale relaţiei. Ne "trezim" spunând: "Nu mai am timp pentru mine", "Regret, nu am timp", iar lucrul ăsta este cauzat de faptul că timpul actual este un sistem creat de om - totul este programat, unii nu se desprind de agenda de lucru, în care au planificat totul, pe ore, minute şi secunde.

Teoriile spun că această situaţie este adesea resimţită ca o alienare. Voi ce părere aveţi?
Back to top Go down
View user profile
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?   Mon Aug 23, 2010 11:20 am

Referitor la ultima ta postare, Floare... cred ca e vorba de prost managment al timpului. Si mai ales, atunci cand o relatie nu ne mai satisface, incercam sa folosim timpul spre alte scopuri care sa ne distraga. De aceea, "nu mai avem timp" pentru partenerul care a inselat asteptarile noastre.eu asa stiu, cine vrea isi gaseste timp, fie si un minut sa spuna un cuvant frumos si sa dea un sarut, ca doar nu dureaza o vesnicie.
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?   Mon Aug 23, 2010 11:49 am

Ador operele literare care sunt pline de personaje care incearca sa "iasa din timp". Sa evadeze, distrugand lanturile limitarii temporare. De unde vine la om aceasta nemarginita sete de "a iesi din timp'? De ce incearca rasa umana sa iasa din timp si cum se realizeaza aceasta iesire? Care este modalitatea prin care se ajunge la transcenderea timpului? Prin intermediul cartilor, filmului, visului. Cea mai completa abordare ar fi cea a cartilor, imaginatia poate zbura in voie si nelimitata, neconstransa de reguli si conventii temporare printre paginile unei carti.
Propun sa incercam sa cititm cateva din nuvele lui Mircea Eliade siis a discutam tehnicile prin care se ajunge la transcenderea timpului. am sa ma gandesc la un titlu, sau daca aveti voi inaintea mea un exemplu de nuvela, sa- l propuna si sa incepem munca, simt ca am cam ruginit nitel din punctul asta de vedere.
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?   Mon Aug 23, 2010 6:33 pm

Cred ca timpul este si conventie sociala si dimensiune interioara. Cred ca s-a mai discutat despre perceptia timpului care este diferita de la om la om in functie de diferiti factori.

Apoi mai cred ca se vrea a rupe barierele mortii si a cunoaste secretele din dimensiuni din care nimeni nu s-a mai intors sa spuna sau nimeni nu a ajuns acolo dar se banuie existenta lor!!!! La final, probabil ca totul se rezuma la curiozitate si ideea de a invinge trecerea catre nefiinta sau cel putin trecerea ei in ceva cunoscut! As mai putea vorbi despre ireversibilitatea timpului dar cum as da-o tot mi se pare ca este acelasi sens legat de viata si moarte.

Mie personal, draga Admin, nu prea mi-a placut Eliade!! Stiti voi ca nu prea stimez literatura romana, din pacate!

Am putea sa incercam altceva! Nu prea imi vine in minte nimic acum dar am sa ma gandesc si fac propunerea! cheers
Back to top Go down
View user profile
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?   Thu Aug 26, 2010 8:58 pm

Atunci, arunca provocarea pe un alt scriitor, poftim un german daca vrei, sau un american, dar numai hai sa incepem o analiza ca lancezim aici...
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?   Thu Aug 26, 2010 10:06 pm

Dumnezeu cu mila, Admin!!! Nu-mi vine in minte nici unul !!!! Smile)))

Hai sa discutam despre J.P Sartre! Avea el o lucrare fainuta! Asta daca imi si amintesc cum se numea. Am citit-o cand eram si eu tanara! Am sa caut si va spun! Daca nu ma insel era ceva gen "Mustele"!! E totusi o chestie mai complicata care nu se refera doar la timp!

Propun sa il citim pe bietul Sartre, este unul din preferatii mei care intra pe langa aceeasi oala a lui A. Camus!!

Ce ziceti?

Back to top Go down
View user profile
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?   Thu Aug 26, 2010 10:40 pm

De acord, sa rasfoiesc si eu in biblioteca mea virtuala sa vad daca am ceva de Sartre. Revin maine cu amanunte ca acum sunt pe juma adormita.
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?   Tue Dec 21, 2010 7:59 pm

Pentru Marcel Proust ("In cautarea timpului pierdut"), timpul este o reducere la esente a amintirilor, are dimensiune interioara de tip evocator. Iata si ceva texte pe marginea timpului din romanul amintit mai sus:

"Timpul trece, şi treptat tot ceea ce spunem minţind devine adevărat, experimentasem asta din plin cu Gilberte; indiferenţa mincinoasă pe care i-o arătasem, deşi plîngeam în hohote după ea, mă cuprinsese pînă la urmă; treptat viaţa, aşa cum îi spuneam Gilbertei rostind cuvinte mincinoase şi care pînă la urmă deveniseră adevărate, viaţa ne despărţise. îmi aminteam şi asta şi îmi spuneam: „Dacă Albertine lasă să treacă vreo cîteva luni, minciunile mele vor deveni un adevăr. Şi acum că partea cea mai grea a trecut, nu ar trebui oare să doresc ca ea să lase să treacă luna asta? Dacă se întoarce, voi renunţa la viaţa ade­vărată pe care cu siguranţă nu sînt în măsură să o gust încă, dar care treptat va începe să aibă pentru mine mult farmec, în timp ce amintirea Albertinei se va şterge zi după zi". Nu spun că uitarea nu începea să lucreze. Dar unul dintre efectele uitării era tocmai - făcînd ca multe dintre aspectele neplăcute legate de Albertine, ale orelor plictisitoare pe care le petreceam cu ea, să nu se mai înfăţişeze memoriei mele, să înceteze aşadar să mai fie motive de a dori ca ea să nu mai fie aici cum doream cînd era încă aici - acela de a-mi oferi o imagine sumară a ei, înfrumuseţată cu toată iubirea pe care o simţisem pentru altele. Sub această formă particulară, uitarea, care totuşi lucra, obişnuindu-mă cu gîndul despărţirii, mă făcea, arăfîndu-mi-o pe Albertine mai blîndă, mai frumoasă, să-i doresc mai mult întoarcerea."

"Pentru o fiinţă este fără îndoială o mare slăbiciune să fie alcătuită dintr-o simplă colecţie de momente; dar este şi o mare putere; ea ţine de memorie, iar memoria unei clipe nu ştie tot ce s-a petrecut după ea; acea clipă pe care a înregistrat-o dăinuie încă, trăieşte încă, şi o dată cu ea fiinţa care se profila aici. Şi apoi această fărîmiţare nu numai că o face pe cea moartă să trăiască, ci o şi multiplică. Ca să mă consolez, ar fi trebuit să uit nu numai o Albertine, ci nenumărate Albertine. Cînd izbu­team să îndur chinul de a o fi pierdut pe una trebuia să reîncep cu o alta, cu o sută altele.
Atunci viaţa mea a fost cu totul schimbată. Dulceaţa ei consta în - şi nu din cauza Albertinei, ci paralel cu ea, cînd eram singur, la chemarea unor clipe identice - renaşterea per­petuă a unor clipe vechi. Zgomotul ploii îmi dăruia mireasma liliacului din Combray; mişcarea soarelui pe balcon, porumbeii de pe Champs-Elysees; zgomotele înăbuşite de căldura dimineţii, prospeţimea cireşelor; dorul de Bretania sau de Veneţia îmi era dăruit de vuietul vîntului şi de venirea Paştelui. "
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
Sponsored content




PostSubject: Re: Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?   Today at 8:07 am

Back to top Go down
 
Timpul - conventie sociala sau dimensiune interioara?
View previous topic View next topic Back to top 
Page 1 of 1

Permissions in this forum:You cannot reply to topics in this forum
Romanian Cafe  :: Diverse :: Discutii Generale-
Jump to: