Romanian Cafe


 
HomeHome  CalendarCalendar  GalleryGallery  FAQFAQ  SearchSearch  MemberlistMemberlist  UsergroupsUsergroups  Log inLog in  RegisterRegister  

Share | 
 

 Pe urmele amintirii...

View previous topic View next topic Go down 
AuthorMessage
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Pe urmele amintirii...   Mon Aug 17, 2009 5:30 pm

Verde, mult verde... de toate nuantele. Culori, tonuri, forme, secvente, toate se unesc intr-o combinatie ideala. Dau nastere amintirii locului unde am fost fericita. Acea fericire absoluta pe care numai un copil o poate simti. Bunicii prind si ei contur si renasc din coltisorul parfumat al amintirii. Singurul loc neatins de umbra. Mi-era dor sa recreez imaginea locului copilariei. Un sat nu diferit de celelalte sate romanesti de acum 35-30 de ani. Doar in imaginatia mea de copil satul capata valori de axis mundi. Intinderile erau nesafarsite iar hotarele satului erau plasate la sfarsitul lumii. Pamantul nu era rotund pentru mine, totul incepea si se termina cu satul meu.
Bunicii, cele mai importante fiinte din viata mea si casuta verde cu alb, gradina cu flori alaturi de cea cu legume, bucatarie de vara intotdeauna fumegand, animalele curtii, locul meu de joaca si mai apoi de citit - toate fac parte din locul copilariei mele. Locul care nu-mi poate fi furat de nimeni.
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Fri Nov 20, 2009 4:52 pm

De la varsta de 5 ani cred... nu sunt sigura, satul primilor mei ani de copilarie a fost inlocuit de un orasel de prin apropiere. Bineinteles ca prima data cand am intrat pe portile acestuia , am fost ametita de luminile stralucitoare si de blocurile acelea uniform intinse peste tot, fericita sa vad magazine ce vindeau dulciuri la tot pasul. Raiul meu era!
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Mon Jun 06, 2011 7:46 am

Si totusi satul copilariei mele era mult mai fascinant. E vara acum si imi amintesc verile mele in sat. Gradina bunicii avea flori de toate culorile, nuantele si mai ales mirosuri. Sa citesti o carte cu zane sau povesti chinezesti era de-a dreptul minunat. Sa te opresti din citit doar spre a culege cateva fructe zemoase, era o placere rupta din rai. Sau sa lenevesti dimineata citind in racoarea camerei asteptand gogosile cu gem prajite de mamaia. Imi amintesc si acum gustul lor combinat cu placerea de a citi si de a evada intr-o lume perfecta.
Vara erau prezente muncile campului si bunicii ma luau cu ei. Ce experienta deosebita: sa mergi pe cararile unui camp incarcat de roadele pamantului, sa privesti cerul de un albastru pur si sa-ti imaginezi ca asta e marginea pamantului, ca dincolo de bucata de verde si albastru nu se mai afla nimic.
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Mon Jun 06, 2011 12:13 pm

Din pacate eu nu am asa amintiri frumoase despre locul copilariei mele. Am locuit intr-un apartament la bloc, in centrul centrului langa cea mai mare intersectie din comuna, unde aveam primaria la cativa metri, marile magazile alaturi, discoteca la 50 de metri si tot asa. Imi placea nespus de mult agitatia si imi placea sa stau pe geam sa ma uit la lume daca nu sa ies in fata blocului sa ma joc sau sa casc gura. Si totusi era plictisitor. La mamaita mergeam rar ca nu imi placea linistea de acolo desi avea cam tot ce ai descris tu Admin, legume multe si fructe delicioase, gogosile mamaitzii Razz, dulceata furata din dulap, animalele si mai exact cei doi catei scumpi si dragi. Si cu toate astea nu puteam sa stau mult acolo, mereu ma intorceam fuga acasa. La camp nu era bine pentru ca era de munca si nu cred ca exista munca sa o detest mai tare decat cea de la camp. Sa ma bata soarele in cap si sa ma chinui sa merg pe pamantul acela sa leg via sau sa ma bazaie mustele din cap pana-n picioare la culesul strugurilor, foile taioase ale porumbului, veneam acasa plina de taieturi fine care ma usturau groaznic. In schimb, era frumos vara la amiaza cand toata lumea dormea si eu citeam. Sau chiar si iarna cand aveam locul meu preferat la soba unde citeam pana tarziu si din cand in cand dadeam drumul la radio sa ascult muzica, inchideam luminile si ma apucam de dansat singura. Razz Chiar si asa, tot visam la orase mari, la lume noua, la un alt tip de cunoastere! Si cred ca mi s-a implinit visul acesta, am locuit in unele din cele mai mari orase atat in Romania cat si in afara! Very Happy Iar acum, ce crezi ca imi doresc? Razz Sa am bani sa imi permit cel putin o luna continua de vacanta la tara, la liniste, intr-o casa mare cu gradina unde sa ies la cafea! Very Happy Ei bine, cand mi s-o implini si visul asta, am sa te chem si sa povestim cate-n luna si-n stele! hehe
Back to top Go down
View user profile
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Mon Jun 06, 2011 12:37 pm

Acelasi vis si aici. Acum locuiesc intr-o metropola cu 18000 furnici umane si mi-e dor de verdeata. Vezi, nu ma lasa prea mult sa astept pentru ca voi imbatrani prea mult. cumpara-ti acum casa la tara dar in Anglia, ca vreaus a vad acolo cum e in countryside.
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Mon Jun 06, 2011 12:43 pm

No way!!!! Nu vreau sa imi iau casa aici! E de preferat pe plaiurile noastre romanesti decat aici! Iesi in gradina la soare cu cafeaua in brate si in trei minute te trezesti cu ploaia in cap! Asa si azi de exemplu, era soare soare azi dimineata cand am iesit pe usa. Imi luasem o bluza si un shal si ma gandeam ca am sa mor de cald! In mai putin de o ora jumate, era nor si batea vantul! Probabil ca va ploua, deci mai bine inshaallah sa iau casa in alta parte unde e vremea mai stabila Razz.
Back to top Go down
View user profile
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Mon Jun 06, 2011 12:47 pm

Ia-ti o coliba in desert , aici pe plaiuri egiptene. Ne vomdelecta cu furtuni de nisip numai.
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Mon Jun 06, 2011 12:54 pm

Apai vreau si acolo, si Allah stie unde mai vreau ca as vrea multe dar n-am cu ce! Sad
Back to top Go down
View user profile
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Mon Jun 06, 2011 1:07 pm

Visurile au si ele importanta lor in viata, chiar daca nu se materializeaza intotdeauna.
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Mon Jun 06, 2011 8:41 pm

De acord!Wink
Back to top Go down
View user profile
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Sat Jun 18, 2011 7:31 pm

Mai devreme citeam in continuare In cautarea timpului pierdut. Este o carte veche cumparata acum cativa ani de la anticariat. Are paginile ingalbenite si praful care s-a asezat pe ele de vreo 30-40 de ani de existenta, ma gadila pe la nas. Mi-a adus aminte de perioada cand lucram la arhiva la Statiunea de Cercetari Viticole Pietroasele. Aveam 15 ani, abia trecusem examenul de capacitate pentru a merge la liceu. Imi amintesc si acum sandalele pe care le purtam, mi le cumparase mama cu vreo ora-doua inainte de afisarea rezultatelor iar directoarea scolii o certa pe mama ca ar fi trebuit sa mi le cumpere dupa ce vedea ca am trecut examenele, nu inainte! Razz In fine, colega mamei de la arhivare, avea nevoie de cineva sa ii puna in ordine niste hartii foarte vechi, state de plata ale muncitorilor, din care sa scot si suma platita. Am lucrat acolo full time vreo doua luni. Era acelasi praf, erau aceleasi foi galbejite, soarele ardea groaznic si aveam chef sa stau fix acasa si sa nu fac nimic decat sa pierd vremea in loc sa merg 8h pe zi la munca imediat dupa terminarea anului scolar si terminarea unor examene importante. Mi-am amintit nu tocmai cu placere pentru ca dupa tot acel efort facut, in final parintii mei erau cei care luau banii si nu am avut parte nici de o pereche de sosete. Asa era...munceam si nu exista rasplata, nu exista vreo incurajare sau vreo mare multumire cum nu se gandea nimeni la varsta pe care o aveam, important era ca aveam posibilitatea de a aduce niste bani in casa. Dar tot gandindu-ma la munca devreme, in fiecare duminica timp de aproape 4 ani de zile, am lucrat ca vanzatoare la un magazin. Vindeam paine cate 4-5h pe zi, dimineata cand era targ si se vindea painea mai ceva ca dupa razboi. Patroana magazinului aranjase o masa pe terasa afara unde vindeam iarna/vara. La ora 7-7.30 trebuia sa fiu acolo pentru ca daca ma duceam de la 9 deja se ducea marea aglomeratie. Pe la 11 - 11.30 se termina cu targul, cateodata chiar si pe la 12. Eram platita 40 000 de lei, adica 4 RON actuali. Cine vroia ca la 15-18 ani sa se trezeasca la ora 7 ca sa se duca sa vanda paine? Nu mai zic de zilele geroase iarna cand inghetam complet afara si le spuneam parintilor ca nu ma mai duc ca nu suport frigul si mai rade si lumea de mine, toti intrebandu-ma daca am inghetat sau nu. Bineinteles ca nu era chip sa le spun asa ceva pt ca iesea scandal. Trebuia sa merg la munca sa castig aia 40 de mii poate chiar 50 daca eram norocoasa si-mi mai lasa lumea cate o mie de lei sa fac ciubuc. Cu banii aia plecam la liceu in oras si trebuiau sa imi ajunga toata saptamana, pana vineri seara cand plecam inapoi la tara. Discutam cu prietenul mai devreme ca daca ma duceam la o cofetarie sa mananc 2-3 prajituri, se duceau banii, prin urmare nu am mers niciodata la o cofetarie in oras pana sa ajung in Bucuresti si sa am propriul meu venit serios. Nu am mers pana atunci la teatru, film sau alte distractii in afara de discoteca. Discoteca de la tara, cu intrarea 10 mii si mama imi dadea fix 10 mii. Nu mi-as fi putut permite nici o sticla de apa, orice consumatie trebuia platita de vreun baiat dupa parerea lor. Paradoxal, n-ar fi vrut sa auda ca ma intalnesc cu baieti sau cine stie ce fac pe acolo. Imi aminteam si de hainele purtate. Aveam cred ca 3 pulovere nu mai mult, dintre care doua lucrate de mama. Hainele mele sau orice alt articol de vestimentatie erau cumparate la sarbatori si incepusem tarziu sa imi mai iau cate un tricou foarte ieftin de cand ne facuse carduri la banca sa ne scoatem alocatia (asta pe la 17-18 ani) si astfel nu mai scoteau ai mei alocatia ci mi-o scoteam eu. Dar pana la urma si asta daca eram norocoasa si nu trebuia sa cumpar carti, caiete etc...doar pt asta era alocatia, nu?

In final, trebuie sa imi promit ca va veni si un moment mai tarziu cand imi voi permite sa cumpar o tona de haine de calitate, de carti si ce mai vreau eu fara sa fac socoteala daca imi mai raman bani si pentru ziua de maine!Razz
Back to top Go down
View user profile
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Sat Jun 18, 2011 9:01 pm

Uite ca eu nu cunosteam aceste parti triste din adolescenta ta. Sa te ajute bunul Dumnezeu sa ai candva indeajuns de multi bani sa-ti cumperi orice haine ori carti ori cafea doresti! Insh'Allaah!
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Sun Jun 19, 2011 11:58 am

Inshaallah, Admin! Smile Ma intrebai pe YM daca Iulisor, cum il stim noi pe forum aici, a avut acelasi "tratament". Razz As minti daca as spune ca el nu a muncit, din contra, a ajutat familia la foarte multe treburi si la camp si in curte la mamaitza. In schimb, Iulisor avea si satisfactii pentru ceea ce muncea. Ai mei s-au ingrijit foarte mult ca el sa aiba ce isi doreste, si-a dorit sa aiba masina, a avut-o pe mana la 18 ani, desi era a tatalui, peste un an cand a intrat la facultate, i s-a facut cadou masina lui proprie din care Iulisor afacerist cum e, a reusit lejer sa faca bani in plus vanzand masina si cumparand alta si tot asa. Daca eu plecam la discoteca cu 10 mii in buzunar si trebuia sa fiu recunoscatoare si pentru aia si mai ales pt faptul ca m-au lasat sa ies pe usa (desi cateodata i se punea pata tatei si spunea ca nu plec nicaieri. La intrebarea "de ce?" erau raspunsuri gen "pt ca norocul tau e rotund ca oul" sau "pt ca asa vreau eu". Intrebam mai departe ce facusem gresit incat sa ma pedepseasca pentru ca era intr-adevar o pedeapsa, discoteca fiind singurul loc in care mergeam sa socializez, in afara de scoala. Imi raspundea ca nu am facut nimic gresit, dar pur si simplu nu vrea...cat de frustrant sa fie?). In schimb Iulisor era din contra incurajat sa iasa. Pe la 15 ani, el era un adolescent cam timid si n-ar fi vrut sa iasa afara din casa, mai bine statea la un film la TV sau citea vreo carte. Tata il mustra foarte tare ca sta mamaliga acasa in loc sa iasa la fete. Stiti voi cum e parintele, isi indruma copilul in mare parte pe proprii pasi daca ii considera buni, iar tata fusese un mare fustangiu si la tinerete si in zilele noastre. In scurt timp a prins si fratele meu gustul pentru genul acesta de socializare, de a avea prietena, apoi prietene mai multe deodata de pe urma carora profita cum stia el mai bine. Exista o vorba "stapanu-nvata sluga hoata". Cred ca vorba aceasta se potriveste perfect in familia noastra, mai bine zis fosta familie. Fratele meu invatase teribil de bine sa profite. Stia ca e febletea parintilor iar mama si-ar fi taiat si gatul numai sa-l vada pe el in afara oricarui pericol si fericit, tata vedea in el un urmas al neamului sau, fetele nu stiu ce vedeau la el dar cred totusi ca le atrageau fizicul lui. Si intr-adevar eu zic ca pentru un adolescent si chiar post-adolescent, fratele meu arata chiar foarte bine, un pachet de muschi sub o piele alba si usor lucioasa, dupa parerea mea avea si un chip placut apoi cat despre caracterul lui si personalitatea lui, cred ca ce stiam eu nu se potrivea deloc cu ceea ce arata celorlalti. De multe ori auzeam si ii aud pe ceilalti vorbind despre el ca despre "un copil" cu foarte mult bun simt, tacut, linistit si manierat. Mai aveam putin si ma apucau dracii pentru ca stiu ca in sinea lui el fierbe, stiu ca este precum ceasul de la butelie, explodeaza in orice minut fara sa stii exact de ce, fara sa gasesti un motiv suficient de bun pentru atitudinea aceea. Insa invatase cum sa atraga pe ceilalti de partea lui, cum invatase sa ii manipuleze si pe ai mei si pe mine chiar. Cum ziceam, daca eu plecam la disco cu 10 mii, el pleca cu 120 de mii. De ce? el trebuie sa cumpere suc la fete, mai are nevoie de benzina poate....El musai mergea cu masina! nici macar nu prea isi facea veacul prin discoteca de langa casa, la 50 de metri, desi era una dintre cele mai mari de pe langa Buzau. Prefera sa plece mai departe si probabil avea motive bine intemeiate.

Cand eu am plecat la liceu, el a plecat la facultate in Bucuresti. Eu plecam cu cei 40 de mii/saptamana, el pleca cu 200 de mii pentru ca Bucurestiul nu era Buzaul. Eu aveam alocatia de 140-160 de mii lunar, el avea o solda de vreo 2 milioane daca nu si mai bine, ca la finalul facultatii sa aiba in jur de 3 mil 200 cat salariul mamei. Si totusi banii aceia erau ai lui...nu am nici cea mai vaga idee ce facea cu ei (probabil plimbari cu masina, diverse optiuni la masina, haien de firma, etc). Pe langa aceste venituri, reusea sa faca tot felul de mici afaceri din care sa isi scoata ceva bani. Intotdeauna s-a priceput la negociere si mai ales sa pacaleasca omul. Nici nu i-a luat mult pana a descoperit ca statutul lui de "student inchis" dincolo de zidurile Facultatii de Pompieri Bucuresti ii poate aduce foarte multe beneficii. Stia de fapt inca din timpul liceului ca ai mei ii plangeau de mila ca sta inchis toata saptamana la liceul de politie si drept urmare ii faceau multe pofte ca sa compenseze. Mai tarziu in facultate, au urmat fetele care ajunsesera sa fure din casele parintilor ca sa ii dea lui. In mintea lor de 16-17 ani, credeau ca ajung sa ii intre in gratii, sa aiba exclusivitate si probabil fiecare se gandea ca astfel va ramane iubita lui unica pentru o perioada indelungata. nicidecum nu a fost asa si mie imi crapa obrazul de rusine cand auzeam lucrurile acestea de la el sau de la vreuna din prietene. Am fost o persoana cu principii care nu s-a lasat cumparata sub nici o forma, nu as fi acceptat bani in ruptul capului, dar-mi-te baiat fiind cand stii ca nu mori de foame, nu stai in strada!!! Imi era revoltator. In final, actuala lui sotie a fost cea care l-a primit cel mai bine si i-a facut absolut toate poftele, iar norocul i-a suras domnisoarei pentru ca ai mei trecusera prin niste scandaluri groaznice in urma carora fratele meu aproape ca o luase razna. Cred ca daca il intrebam cum il cheama si ce vrea sa faca, i-ar fi luat ceva timp de gandire. Chiar imi era teribil mila de el desi si eu eram in aceeasi situatie insa imi spuneam ca sunt mai puternica pentru ca reusesc sa ma exteriorizez, el nu! Actuala lui sotia,e i-a fost in final si prietena, si mama si absolut tot, a mers alaturi de el si pe perioada divortului alor mei iar Iulisor s-a atasat de ea mai degraba din nevoia de afectiune vazand cum se face totul praf in jurul lui. Si cu toate acestea, nu i-a luat mult ca sa isi revina la atitudinea de mai inainte, ba chiar din contra, sa manifeste o ura si un dezgust fata de mai toata lumea care nu reprezenta nimic pentru el. Cand spun a reprezenta, inseamna a avea foloase de pe urma relatiei, fie ca se refera la favoruri sau la orice care duce la castig de bani. Eu de exemplu, pentru el sunt ca si inexistenta, cantitate complet neglijabila, de ce? pentru motivele de mai sus. Nu ii aduc nici un folos...a fi sora nu inseamna nimic daca nu reusesti sa castigi ceva, iar sentimentele nu fac nici cat o ceapa degerata.

In concluzie, orice i se cumpara lui sau tot ce beneficia el din partea parintilor, eu urma sa primesc cand aveam varsta lui la momentul primirii Razz. Cand ajungeam la varsta aceea....oops, da' ce pacat ca nu se mai poate, avem alte prioritati, mai incolo! Si tot asa pana cand am plecat definitiv de acasa si nu am mai avut nevoie de vreun ajutor. Ba chiar mi s-a dovedit faptul ca eu trebuie sa ma descurc singura. Inaintea plecarii mele in Cairo, nu eram de fapt convinsa ca vreau sa plec. As fi ramas totusi in Bucuresti daca aveam o locuinta si ma rugam de mama daca are vreo cunostinta cu apartament pe care sa-l inchiriez mai ieftin, sau sa ma ajute pentru un credit la banca sa cumpar o garsoniera. Mama n-a reusit sa faca nimic si cred ca nici nu s-a straduit. In maxim doua saptamani m-a sunat sa-mi spuna ca a cumparat un teren de casa si incerca sa ma convinga ca facuse lucrul potrivit. Am intrebat pe numele cui e, ca sa stiu o treaba! Fireste pe al fratelui cu explicatia ca nu vrea ca eu cu el sa ne certam pe pamant mai tarziu. Iac-asa! Asa ma stia pe mine mama, ca m-apuc sa ma cert pt un petic de pamant! Atunci mi-a fost clar cum mi-a fost si la ultima vizita in Romania cand fratele mi-a cerut sa ii caut/cumpar o piesa de masina in UK, de parca ma pricep................iar mama ar fi vrut sa ii las bani acasa crezand ca la mine cresc in pom. I-am si lasat de altfel contravaloarea a vreo 200 si ceva de RON, sa isi ia ceva pentru ea, sper ca si-a luat....

In final, inshaallah sa fiu eu sanatoasa si sa am de lucru, pentru ca absolut totul se poate face chiar si de la 0! sunny
Back to top Go down
View user profile
Admin
Admin


Posts : 1391
Join date : 2009-08-03
Age : 43
Location : Cairo

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Sun Jun 19, 2011 2:45 pm

Din cate stiu eu, draga mea, tu ( ca si subsemnata, dealtfel), tu ai inceput de multe ori de la zero. Se speram ca asta e ultimul "beginning" pentru amandoua, inshaalah.
Banuiesc ca acum locuind in UK esti foarte importanta pentru Iulisor et company, asa ca iti doresc mult succes!
Back to top Go down
View user profile http://romaniancafe.forumotion.net
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Sun Jun 19, 2011 4:03 pm

Asa este, amandoua am inceput de multe ori de la zero, inshaallah sa fie ultima data!! Deocamdata nu ma baga in seama prea mult pentru ca m-au auzit de cateva ori ca nu castig foarte mult. Mama a indraznit acum o saptamana sa faca "o gluma" spunand sa le trimit si lor "ajutoare" cum fac cei plecati in Italia. Iaca, eu ajutoare nu dau decat unde este absolut cazul...Razz
Back to top Go down
View user profile
fatimaravi



Posts : 39
Join date : 2010-11-29
Age : 29
Location : Bucharest, Romania

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Sun Jun 26, 2011 2:11 pm

iti doresc multa putere. stiu ca multe lume a avut parte de copilarii grele, asa cum cred ca este si a ta, dar sa ajungi unde ai ajuns, pentru asta te admir foarte mult. Eu stiu din propria experienta ca increderea pe care ti-o pot oferi parintii nu se poate compara cu nimic altceva.
Back to top Go down
View user profile
yasmine



Posts : 1209
Join date : 2009-10-30
Age : 31
Location : Manchester, UK

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Sun Jun 26, 2011 4:12 pm

Thanks darling! Very Happy Iti doresc si eu mult succes, sa ajungi acolo unde ti-ai propus! Wink
Back to top Go down
View user profile
fatimaravi



Posts : 39
Join date : 2010-11-29
Age : 29
Location : Bucharest, Romania

PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Mon Jun 27, 2011 9:05 pm

Multumesc frumos! Asa sa fie. Smile nu am un plan anume, dar mi-ar placea sa locuiesc acolo unde simt eu ca imi este sufletul lasat Wink)
Back to top Go down
View user profile
Sponsored content




PostSubject: Re: Pe urmele amintirii...   Today at 1:11 am

Back to top Go down
 
Pe urmele amintirii...
View previous topic View next topic Back to top 
Page 1 of 1

Permissions in this forum:You cannot reply to topics in this forum
Romanian Cafe  :: Discutii Urbane :: Locul copilariei mele-
Jump to: